aparte clipa

în general am remușcări

privind așa molcom trecutul

aș vrea să fac modificări

dar nu mă mai lasă statutul

timpul e unic s-a mai zis

iar universul însuși, n-are timp

pentru că este sui-generis

dar pentru mine, scurt răstimp

timpul da, invenția omenirii

e unic, dar într-o secundă piere

iar cine este în căutarea fericirii

premerge timpul, în apropiere.

cu un tren. avânt. (călătorie)

bun venit în viitor
harta eu am însemnat
am să mă fac voiajor
înspre tine am zburat

trenuri verticale, zbor
peste câmp am preferat
vara se încalță în nor
se aude un tremurat

lumea în jur o înfășor
cu surprindere constat
că sunt eu, în transportor
drumul ăsta-i fermecat

roțile s-au deblocat
s-a pus frâna de motor
trenurile nori au stat
e mai fain, în dormitor.

2:42 PM 5/27/2017

disperare

stau față în față cu o lupoaică
strigătul, eliberat din toată ființa
unde mecanice iau formă critică
un cap de lup alpha și-a găsit ținta
sunetul o tine cu botul lipit de sol
scâncește doar mișcă ritmic coada
în mintea mea, cred, că vede rasol
aș face orice să găsesc ambasada
să îmi mai ia din spaimă, parol

2:03 AM 5/21/2017

dorință paparudă

Niște ochi migdalați propagă câteva șoapte
aliniate orificiile cu apertură descrescătoare
stau nemișcate, de parcă nu ar dori o favoare
doi ochi ciuliți admit sunetul alb din noapte
poezia epică, tapat își etalează portativul
șablonul de culori aproape imaculat al romanței se vrea completat
nuanțe de albastru emotive se strecoară în interior neîncetat
evident câteva miresme din eden își defilează visul
gustul lămpii lui Aladin inconfundabil emite poeme lascive
astfel eu presupun că nu sunt necesare nici tratative
aprind o țigară, aștept cu nespusă dorință
să treacă timpul, secundarul în secundă scrie minutul, ființă
replica umbrei tale îmi deshidratează toate simțurile
Busola arată nordul sau sudul în emisfera sudică pe toate hărțile ?

© Daniel Petrică

visul de Mai

mă simt așa, cam Mai
în noaptea minții mi s-a rătăcit un gând
prin labirintul straniu zâmbind
întocmai
visez niște aripi, aerul ritmic ca o undă de șoc
alunecând mereu în sus și în jos
par că se zbat pe trunchiul vânjos
pene cuprind un, un fel de cilindru de foc
repetat regulat de câteva ori
apar niște muguri ce cresc apriori
sunete declanșate involuntar
totul pare elementar
până la urmă aș fi vrut, doamnă să fie coșmarul real
din moment ce timpul se umple mereu... același areal

ficțiune cu Marco Polo

haine vechi îți fac cu ochiul

drumul mătăsii e lung

nu poți ajunge în China deformând un șezlong

zici că gândeai profund epitetul ?

ieri când eram la pas prin urbe

l-am întâlnit pe Marco Polo

rătăcind singur pe acolo

i-am zis chiar niște vorbe

mi-a și răspuns, a spus că aventura

cai, căruțe, cuferele și centura

nu pot lipsi, provizii, apa, chiar și vinul

sunt necesare să îți împlinești destinul

i-am mulțumit cum se cuvine, o astfel de întâlnire

iți zic final că în zdrențe, e un fel de ademenire

Determinare

             Candelabrul se legăna tot mai tare, în câteva secunde distanța de pendulare se mărise considerabil. Pereții camerei crem tremurau sub tensiunile create de mișcarea scoarței terestre. Un zgomot infernal și sec amestecat cu lătrături, cotcodăcit, guițat pătrundea prin fereastra deschisă iar lichidul transparent și dens al acesteia vibra parcă în contratimp cu vuietul din depărtare. Înspre apus soarele roșiatic își vedea liniștit de drum printre norii cenușii iar vântul legăna frunzele arborilor de pe marginea drumului. Șifonierul alb cu marcaje negre pe margini se mișca scurt într-o parte și alta.
         -Repede Ionuț, stai în cadrul ușii dinspre hol... dar repede până se liniștește.
    Surprins acesta rămâne pe scaunul său, iar masa care se îndepărta ritmic, scârțâia distorsionat și tacâmurile se îndreptau în același ritm spre margine.
        -Nu pot sa mă mișc, nu pot, nu pot... striga, încercând să se ridice.
Odată ajuns în cadrul ușii Ionuț se prinse cu ambele mâini de lemnul vopsit în alb și se ținea tare.
       -Gata, gata, bine că nu a fost mai rău. Să nu se fi întâmplat ceva cu Victor... zice Maria din cadrul celeilalte uși, cea dinspre dormitor.
    Ionuț ieșise din locuința iar Maria se grăbi să îl urmeze. Pe trotuarul asfaltat apăruseră deja câteva pete transparente de nimic. Cei doi fugeau acum înspre locul în care știau că îl vor găsi pe Victor. Lăsau în urmă arborii și iarba, rondurile cu panseluțe mov, roșii. Obrajii rotunzi ai lui Ionuț se înroșiseră din cauza efortului depus. Vârâ mâna în buzunarul pantalonilor de catifea raiată și scoase o cutie din plastic care avea câteva butoane circulare și hexagonale albastre și începu să le apese în ordinea știută numai de el. La colțul străzii apăruse un aparat de zbor de formă cubică, cu două locuri care se deplasa înspre cei doi. Apăsând butonul verde aparatul își desfăcu una dintre laturi și cei doi au plonjat în interiorul luminat cu leduri albastre. Pupitrul cu comandă vocală și-a aprins semnalizările și aștepta comanda.
       -Sus ! Zise scurt Ionuț
   Cubul s-a ridicat cam la nivelul unui stat de om și a rămas așa așteptând o alta comandă. Între timp strada dispăruse de tot. Cei doi respirau într-un ritm alert încă. După o discuție scurtă Maria tastează locația iar Ionuț confirmă comanda și aparatul acceleră înspre destinație. Fără să mai bată la ușă au intrat în incintă. Victor câștigase prima rundă a jocului pe care îl plănuiseră în urmă cu două luni și de care Ionuț și Maria au uitat complet. Râzând își strânse pumnul cu degetul mare ridicat înspre cerul verde al lumii cu jocuri.

viziune moleculară

semnul concret lăsat
de pașii nisipului pe rouă
rămâne în urmă
în pelicula din zona sălbatică
lumina caldă sclipește
pe alocuri timid și tresaltă continuu
vaporul plutește ...
 
aventura imită concluzia autorității 
cuprinde rezultate finale
consecințe impuse de teoreme fantastice
se zbat pe emisfera aparentă
corpuri cerești.

firavă clipă

o clipă !...

criza existențială revine periodic
mediul nociv menținut stă la bază
activitate nervoasă susținută


firavă secunda tamponează
inevitabil minutul se pierde în trecut
pietre luminau timpuri


dependente de
lungimea rezonanței efective
din cutia cu endorfină
eliberată de un reflex condiționat
existență concomitentă și puritate
perfect calibrate
orele trec rânduri, rânduri
mecanismul zvâcnește constant
contorul înregistrează felii de vreme
atașate pe un ecran transparent

clona

 scriu ... nu gândesc, doar scriu
 imaginea memorată e clonă
 îmi petrec timpul mulțumit
 fantezia îmi joacă feste
 cu emfază din lipsă de subiect
 scrijelesc pe sticla neagră
 amintiri redate cu înflăcărare
 ușa desfătăciunii se va deschide
 curând... dar mai degrabă niciodată
 intens un gând se mulează
 un creier pierdut sub zăpezi
 totuși e un... cam așa...
 dar scriu și calc pe cadavre
 și după mine potopul.

de nepatruns

atracție demonstrată
ademenire, stări, definiții
lugubre
gropi proaspăt săpate
rostogolire în neant


de nepătruns !!! ...
strigă disperată lumina


eu vreau pătrunsă în locul
rotund, descoperit
apoi în lume tot strălucitoare
cu fruntea sus și nepătata
o !  aspră, desfătare data


la izvor un ol e dus...
e spart acum
un ciob micuț, din întâmplare
se vaită, el prelung
în gura mare
ardea lumina asta, tare ...

început

fluturi, transparenți zburdă
pe câmpul, asimetric
jocul ireal nu se oprește ...
un mânz paște liniștit,

completează

lumea abia concepută întinsă ...
în zborul constant, penele sfâșie aerul
vulturi

înserarea nu doare,
e încă lumină ...
roșu de cireașă necoaptă
plutește încă pe cer... astrul
noaptea în locul zilei se dezmiardă
firesc

o țigară complet savurată
odihnește acum lângă alta
spuza ascunsă subtil
în cenușă abia mai sclipește
lumea se înfășoară subit în convulsii ...
dispare epuizată seara.

Cilindrul

   A trecut o jumătate de ora, liniștea din sala indemna la meditație. Pe nesimțite, unul dintre cercetători a intrat in sala.
    -V-ați mai liniștit ?
    -Într-o oarecare măsura m-am obișnuit cu gândul, dar vad ca sunt întreg ...
    -Ma bucur ca v-ați mai revenit din șocul produs de vestea pe care v-am dat-o.
    -Nu prea înțeleg despre ce e vorba.
    -Instituitul face cercetări în domeniul transferului materiei în timp, deocamdată facem pași mici în acest sens. Stăpânim fenomenul parțial.
   In timp ce vorbea, mâinile cautau într-un sertar dispozitivul portabil, care controla deplasarea în timp. Un cilindru lucios, suficient de mic încât sa încapă într-o palma.
    -Cilindrul conține sol arzând. Nu știm încă de ce arde, dar știm ca prin mărirea orificiilor din capac și odată ce am intrat în contact cu flacăra rece, putem sa ne deplasam …
... în timp …
Fizic prezenta în sala era doar o umbra ca de gheata revenind apoi după o perioada scurta.
...cu fiecare rotație completa. In momentul în care semnele incrustate de suprapun, apare o diferența de timp de un an. Credem ca exista o corelare intre numărul gradelor unui cerc și numărul de zile existente într-un an. Nu știm însa cum sa compensam cele cinci zile ramase și de aceea deplasarea, cel puțin pentru moment se face cu trei sute șaizeci de zile apoi încă cinci pentru un an complet.
     Ucu era interesat de noutățile care tocmai îi fuseseră aduse la cunoștința și avea tot felul de nelămuriri. Aflase printre altele ca deplasarea se putea face numai în timp, nu și în spațiu. Astfel se lămurise de ce personalul institutului insista asupra necesitații prezentei sale în locul din preajma focului.

Terapia

   Cercetarea celor petrecute în laboratorul institutului era departe de finalizare. Savanții au ajuns la un consens. Cu toate că nu se putea reproduce întocmai eroarea experimentului inițial, căzuseră de acord asupra momentelor în care trebuia deschisă și închisă valva timpului. Prin reluarea repetată a experimentului și cu concursul autorităților din zona interzisă, controlau, într-o oarecare măsură, ruptura fizică a curgerii timpului produsă fără voia lor.
   Galben-strălucitor, soarele își urma traiectoria, pe stradă umbrele aproape inexistente se alungeau nefiresc. În capătul străzii, în coasta unui deal, mai mulți adolescenți săpau deja de o săptămâna în jurul unor ruine. Se zvonea ca acolo ar fi ascuns cineva pe vremuri, pentru a fi ferite de ochii cotropitorilor, obiecte prețioase. Seara se adunau în jurul focului, în teribilismul lor, făceau demonstrații de sărituri prin foc. Pe mâneca, cămășii lui Ucu au apărut câteva pete de sânge care se întindeau îngrijorător...
      - M-am tăiat la braț, zise Ucu suflecându-și mâneca, cămășii, descoperind o rană suficient de adâncă pentru a avea nevoie de îngrijire medicală.
    Câțiva stropi de ser țâșniră prin acul ascuțit oblic, apoi aproape imediat durerea a dispărut ...
   - ...
   -Terapia pe care v-am prescris-o ține seama și de psihologia dumneavoastră având în vedere tremurul incontrolabil.
  - Ara ! Te rog, ajută-mă sa-mi închei nasturele de la mânecă ...
  - Ne vedem peste o săptămână dar în cazul în care apar probleme puteți veni oricând ...
  - La revedere ! - La revedere !
 Din cauza semiîntunericului ultimele trepte ale scării nu se vedeau. Ușa, cu un scârțâit abia perceptibil. S-a deschis ...

Mentalitate

     Ușa, cu un scârțâit abia perceptibil, s-a deschis ... Ce bine e acasă ...

Foamea îl chinuia puțin de câtva timp, cu toate astea Ucu se așeză comod pe un fotoliu și apucă, cu gesturi ferme cartea de pe măsuța joasă. Îl captivase. Deja pentru a treia oară glasul cald al Arei se auzea:

 - Hai la masă.

 - Imediat ...  dar, gândindu-se la stăpânii focului, personaje științific reale, din capitolul abia terminat...
     Interesul celor din preajma focului era stârnit de siluetele abia vizibile, străvezii, ca de gheață, care se vedeau sărind din timp în timp prin flăcările la fel de vii. Cercetătorii filmau evenimentele cu deosebită atenție și în același timp comunicau cu institutul. Un camion plin de cutii și săculeți în care se ascundeau unelte și aparate stranii, trecuse de perimetrul interzis și conținutul a fost minuțios verificat. Mulțumiți că nu lipsea nimic, câțiva au început sa facă teste. Utilizau diverse unelte pe care, cu atenție deosebită, le introduceau câte puțin în interiorul flăcărilor, apoi evaluau consecințele și verificau totul cu ajutorul aparatelor.
     Un tremur scurt a reușit să facă cioburi paharul. Ucu era nedumerit dar destul de liniștit. I se mai întâmplase să nu își poată controla gesturile iar Ara să îi reproșeze din nou pentru neatenția lui.
     ... cutia de table s-a deschis și cei doi adolescenți au încălecat băncuța din fața reședinței de vară ... patru - trei ... cinci - doi ... Degetele prindeau zarurile și urmarea (dintr-un anumit punct de vedere) era cunoscută. Mutare sigură ... cu mentalitate de învingător ...
      Marți ! ...
    -  ... ai programare la medic, am să te însoțesc și eu.
    - Da, e bine ... am zi liberă, așa că se potrivește perfect, sper să scap de tremurul ăsta incontrolabil ...

Focul

     Instinctul de autoapărare îl obligase pe Ucu să se ghemuiască instantaneu. Cu toate ca o făcuse involuntar,  observase dincolo de geamurile vehiculului o lumină nu prea puternică și puțin roșiatică, lumina care îi aducea aminte de adunarea de pe lângă un foc de tabără la care participase și el cu mult timp în urmă. Trecuseră deja minute bune de când a simțit șocul. Pasagerii începuseră să-și dea seama ce se întâmplase. O siluetă întunecată obligase șoferul să apese pedala care oprise brusc vehiculul. Pe marginea șoselei peisajul a devenit incandescent. In depărtare se auzeau sirene și nu după mult timp au apărut și câteva mașini roșii din care au coborât câțiva oameni în salopete la fel de roșii. Părea că s-a declanșat un haos, cu toate că oamenii care tocmai au sosit știau exact ce au de făcut. S-au împărțit în două tabere bine definite și au început să  ajute pasagerii. Ceilalți încercau să răcorească zona incandescentă. Alții, cu câteva gesturi sigure, au creat o zona liberă de vegetație pentru a opri pârjolul. Au reușit în sfârșit să izoleze zona fierbinte și pericolul împrăștierii necontrolate a flăcărilor a trecut. Unde mi-e timpul ? ...
    După mai puțin de o jumătate de ora controlau incendiul pornit parcă din nimic.  Așteptau acum liniștiți dar atenți ca vegetația din zona demarcată să se mistuiască. După mai bine de câteva ore, undeva într-o margine, cu toate că terenul era gol, focul continua să ardă pe o suprafață de câțiva metri ... Au trecut câteva zile și de fiecare data când trecea prin zona Ucu privea vâlvătaia, interesant. Privea interesant. Dintr-o dată și-a amintit că pe vremuri adunarea la care participase se desfășurase chiar pe locul ... poate nu chiar ... poate ... Oamenii în salopete roșii erau încă prezenți.
    Știrea ținea prima pagină a ziarelor din întreaga lume și apăruseră deja oportuniști care solicitau scoaterea zonei la licitație.
    Circulația din zonă a fost deviată pe un alt traseu și zona împrejmuită cu un gard înalt. Uniforme camuflate abia se zăreau pe alocuri. Un panou anunța că zona este interzisă. După câteva zile cercetători ai unui institut, dealtfel destul de cunoscut în lume, priveau cu interes flăcările.

Experimentul

     E șase ! Ucu iese pe ușă puțin nervos și grăbit. E în întârziere, va fi nevoit pentru a nu se știe a cata oară să fluture mâna înspre vehiculul deja plecat din stație. Grăbește pasul. Trebuie să ajungă la intersecție. Drumul părea mai lung decât era de fapt... câțiva zeci de metri. Deodată își aduce aminte de ceva și brusc face cale întoarsă.
- ... ei de apă ... era închis robinetul ...
   ... Ucu iese pe ușă puțin nervos și grăbit. E în întârziere va fi nevoit pentru a nu se știe a câta oară să fluture mana înspre vehiculul deja plecat din stație. Grăbește pasul. Trebuie să ajungă la intersecție, drumul părea mai lung decât era de fapt... câțiva zeci de metri. Deodată își aduce aminte de ceva și brusc face cale întoarsă.
- ... ei de apa ... era închis robinetul ...
...
...
...  zeci de metri. In depărtare zări lumina farurilor, în același timp, un maidanez lătra speriat... Ajunsese la timp, chiar mai repede decât spera și considera asta o mică performanță, era mulțumit.
     Undeva, în același timp experimentul se încheia cu bine. Savanții erau mulțumiți. O singură nedumerire stătea în calea mulțumirii depline. Se întâmplase ceva. Supapa recipientului care comprima un lichid albastru-verzui s-a blocat preț de câteva secunde. Apoi s-a încheiat...  Datorită transparenței cu care era tratat experimentul, toată media ridica în slăvi institutul. Se demonstrase faptul că materia era transferabilă în timp.
Un adevărat succes !

Fara sfarsit ...

  Acum gândesc, asiduu. Se poate spune așa ? Privesc in gol, și prin minte îmi trec fel de fel de idei care mai de care mai năstrușnice. Am început sa scriu... și din ceata gândurilor, o silueta își face apariția. Se pare ca așa trebuie sa fie. Toc, toc, toc, un licăr roșu, prins din  lumina difuză îmi atrage atenția, Devin mai atent. Se pare că nu mă înșel. Apăruta din nimic, femeia înaintează agale. Aștept cu răbdare, într-un colt al gândului nesfârșit, cu un buchet imens de alte gânduri, în culorile primăverii. Pentru tine, femeie ! Pentru tine ... Darul, s-a risipit din mâini și s-a refăcut în brațele femeii. Un zâmbet discret întrezărit parcă în semiîntuneric mă face să fiu mulțumit de gestul meu, Mâine infinitul tinde spre stele ...

Supraviețuire rotundă

     Cu pași mici, ținându-ne de mâna, înaintam spre reședința de vara. Deodată ca din senin o dorință a început să se întrezărească printre alte gânduri. Sferele aminteau de ceva, ceva destul de greu de obținut. Ne-am oprit, priveam și deodată am întrebat:
- Nu-i așa că acolo, în pom aveți portocale ?
După câteva clipe de gândire, a venit și răspunsul... cam îndoielnic e drept :
- Da ! Portocale, portocale ...
- Vrem și noi câteva, se poate ?
     În sfârșit, degetele, au reușit să decojească sfera, cu blândețea atât de necesară, ca miezul să fie afectat cât mai puțin, până un sâmbure mare și unic s-a lăsat descoperit. Rămas aproape intact dar gol se întrezăreau doar amintirile... Aceleași degete acum pătrundeau printre frânturi încercând să imite parcă ceva. Câteva bucăți s-au lăsat modelate ca... gândul.
   Ah ! Ce bună a fost, portocala !

Muguri de primavara

Un simbol, o floare !

 Încet, primăvara începe. Un început timid, un cadou pe cale de a fi deschis, care  într-un final nu prea îndepărtat va fi revendicat de natura încă adormită. Din negura vremurilor, revin cele două culori, roșu și alb împletite, mai actuale ca niciodată.

     In consecință, La Multi Ani de 1 Martie !