Cilindrul

   A trecut o jumătate de ora, liniștea din sala indemna la meditație. Pe nesimțite, unul dintre cercetători a intrat in sala.
    -V-ați mai liniștit ?
    -Într-o oarecare măsura m-am obișnuit cu gândul, dar vad ca sunt întreg ...
    -Ma bucur ca v-ați mai revenit din șocul produs de vestea pe care v-am dat-o.
    -Nu prea înțeleg despre ce e vorba.
    -Instituitul face cercetări în domeniul transferului materiei în timp, deocamdată facem pași mici în acest sens. Stăpânim fenomenul parțial.
   In timp ce vorbea, mâinile cautau într-un sertar dispozitivul portabil, care controla deplasarea în timp. Un cilindru lucios, suficient de mic încât sa încapă într-o palma.
    -Cilindrul conține sol arzând. Nu știm încă de ce arde, dar știm ca prin mărirea orificiilor din capac și odată ce am intrat în contact cu flacăra rece, putem sa ne deplasam …
... în timp …
Fizic prezenta în sala era doar o umbra ca de gheata revenind apoi după o perioada scurta.
...cu fiecare rotație completa. In momentul în care semnele incrustate de suprapun, apare o diferența de timp de un an. Credem ca exista o corelare intre numărul gradelor unui cerc și numărul de zile existente într-un an. Nu știm însa cum sa compensam cele cinci zile ramase și de aceea deplasarea, cel puțin pentru moment se face cu trei sute șaizeci de zile apoi încă cinci pentru un an complet.
     Ucu era interesat de noutățile care tocmai îi fuseseră aduse la cunoștința și avea tot felul de nelămuriri. Aflase printre altele ca deplasarea se putea face numai în timp, nu și în spațiu. Astfel se lămurise de ce personalul institutului insista asupra necesitații prezentei sale în locul din preajma focului.