retorică

multe alei de-a lungul și de-a latul
niște băncuțe maronii pe margini
prin copacii ruginiți sclipesc lumini
este atâta de mirific totul

sunt roșii-galbene frunze pe ramuri
iar linii frânte negre taie cerul
pe margini crizanteme roz fac șirul
și tuberoze cu parfumul brâuri

pare edenul aș vrea să ne plimbăm
sunt vagabondul care-ți face curte
și habar n-am nici ce o să discutăm

sigur peste un timp îmi va fi sete
dacă dai o bere dau un suc, serbăm
Apoi te voi privi fără cuvinte.

© Daniel Petrică
Montana 7.11.2019

Femeie misterioasă

dacă tot arunci ocheade
Sau zici ceva despre uite!
Nu mai face mascarade
spune vorbe iscusite

să nu fii tu prea subtilă
că eu nu, nu prea înțeleg
este vorbă inutilă
nu am niciun chef să rumeg

poți să-mi scrii mesajul mâine
despre ce vrei tu, măi fată
nu contează ce conține
Orice vorbă e privată.

© Daniel Petrică
Montana 6 Iul. 2019

tu, eu și o ploaie

Era o arșiță și o sete
poteci acoperite cu mister
cer cu stele ce sclipeau în noapte
secate apele și în iezer

nu mai plouase, cam de vreo trei luni
doar soarele pe cer ardea nebun
iar norii erau doar promisiuni
acum mi-e dificil să tot transpun

și a început să bată vântul
și norii s-au tot adunat pe cer
și acum pot să constat doar faptul
Că ploaia e un fel de mesager.

© Daniel Petrică
Montana 3 Dec. 2018

Toată toamna

doar susurul frunzelor s-a estompat
vara în trena toamnei este încă
râul se scurge liniștit prin luncă
un cuplu adineauri ... s-au sărutat

așa se văd florile toamnei, roșcat
cu niște mantii sculptate estetic
în suflete este încă văratic
și iubiri târzii, care s-au întâmplat

frunze foșnesc învelite în mister
ar trebui să îmi pun si mănușa
că picuri de ploaie cad pe la Bocșa
Și vine și iarna cu frig si cu ger.

© Daniel Petrică
17 Noiembrie 2018

Octombrie cald

Octombrie cald

dimineața e frumoasă
după-amiază e la fel
astă-seară ies din casă
la colț cântă un menestrel

acum, am văzut o fustă
nu știu cum să-i dau de știre
mie îmi pare artistă
și aș vrea o lămurire

am în gânduri o fantasmă
versurile aș vrea să-i zic
îmi zâmbește cam de formă
Și îmi trimite un, pupic!

© Daniel Petrică
Montana 29 Oct. 2018

Fire

arsă toamnă înverșunată
în cei cinci copaci ce stau șirag
este toamnă înfierbântată
despuiate crengi, sunt pe drumeag

mai încolo este o bancă
totuși o privesc așa, nespus
ființa dinainte-mi calcă
cu un zâmbet dulce și dispus

următoarea clipă am visat
am uitat de mine, am uitat
între timp făptura a plecat
Știu doar că ceva s-a întâmplat.

Daniel Petrică
Montana 12 Noiembrie 2018

vademecum

pe mese buchete de flori albastre
mese rotunde din negru abanos
pletele tale unduiesc grațios
reflectate subtil în diametre

detaliile albe miraculos
învălură subtil a petrecere
fustele încetează să fluture
un nou cântec devine contagios

mă sfidezi de un timp dar îți zic acum
mă provoci fără să vrei, inconștient
mă privești subtil, nu sunt vademecum

mi s-a aprins celula asentiment
vreau să îți spun la început, post-scriptum
doar nu e pentru asta regulament.

© Daniel Petrică
Montana 4 Nov. 2017

model concret

ești înfiptă în inima mea
în sufletul meu te regăsesc
cuvinte de amor, valuri de vis
totul este concret

în sfârșit, desenez un portret
mișcă-te lent, îmi ești model, văd nori
mă mir de tot că sunt așa, curgători
nu știu de mine, poate sunt indiscret
ți-e descheiată cămașa, am notat în carnet
suflet am pus, carnetul consider decret
aș vrea să îți pun în păr niște flori

ești înfiptă în inima mea
în sufletul meu te regăsesc
cuvinte de amor, valuri de vis
totul este concret

provoci interesul, zâmbești cochet
și nu-ți pasă deloc, că sunt șiret
mă apropii de tine, fine trăsături
am să profit din plin, de mătăsuri
dar înainte am să-ți recit un sonet

ești înfiptă în inima mea
în sufletul meu te regăsesc
cuvinte de amor, valuri de vis
totul este concret

© Daniel Petrică
Montana 9 oct. 2017

acuarelă

când sunt lângă tine
timpul pare comprimat
aș vrea să știu taine
clipe sunt la figurat

spațiul dintre borne
nu mai este kilometru
pene am prin rațiune
inima din verde, ocru

iris îți pictez pe piele
ce dacă suntem pe drum
zborul gândurilor mele
iată ți l-am spus acum.

© Daniel Petrică
Montana 4 Oct 2017

doamnă

galben ezită umede frunze
doamnă, îmi ești așa,
o transparentă viperă sfântă
ți-aș întoarce pielea pe dos
numai așa, ca să fie
o suprafață mai mare de sărutat.

© Daniel Petrică
Montana 28 Sep. 2017

zbucium

ca un golan, te-am contemplat
îmi aruncai priviri veninoase
spuneai niște vorbe furioase
nu mă vedeai, păream camuflat
apoi am văzut o lumina difuză
o imagine atât de încurcată
poate în aparență nelămurită
doamnă ești atât de confuză
eu privesc cu nesaț trăsături
îmi plac șuvițele tale enorm
temătoare îți ascunzi gesturi
mersul să-ți fie mai uniform
toate acestea s-au întâmplat
după ce ai văzut că îmi pasă

© Daniel Petrică
Montana 26 Sep. 2017

înghețată

aerul condiționat cuprinde natura
nici frunzele nu tremură, nu sunt
mai vreau câte o înghețată, vara
să mă încălzești apoi în amănunt

© Daniel Petrică
Montana 18 Sept. 2017

pretext spontan

ți-ai pus masca te vreau vie
paloșul a fermecat oglinda
în bucle tremurate în sclavie
inima cântă uneori serenada

loja ai rezervat-o tu, doar privim
de sus habar n-am cum se vede
vrei să îți spun dacă ne potrivim
ai în poșeta șervețelele umede ?

tu știi că ăsta e doar un pretext
așadar lasă-te păcalită de vrei
de jos întreb înțelegi în context
murmur de glasuri, devin fluturei.

© Daniel Petrică
Montana 3 iul. 2017

chiromanție

aripă albă aș vrea să fiu
să te pot proteja, de tine
ți-am zis că vreau să te știu
nu-mi cere să schimb destine

doar tu poți. să curgi bucățele
de suflet captiv. înspre mine
promit că îți devorez textele
să ne cunoaștem, mai bine

ai în palmă linii multe
inima inclusă tot acolo
dă-mi o palmă, văd că bate
nu știu. pare dată lui Apolo.

© Daniel Petrică
Montana 2 iul. 2017

umbrele

cad frunze e o toamnă frumoasă.
am fost in parc ...
dar se poate să ajung şi măine
ce frumos se leagănă frunzele în vântul domol
se văd încă trandafiri uitaţi
printre frunzele lor aproape înegrite
doar luna serii luminează şi un felinar partea dinspre cer
pe furiş umbrele se întind nefiresc
ţi-am spus că la noi este oraşul fără umbre ?
sunt scurte şi abia se disting
în parcul tău ce fel de flori sunt ?
copaci groşi cu scoarţa crestată ?
te şi văd umblând pe alei cu pălărie purtând
o umbrelă închisă în mână