Iubirea

iubirea

și-a mutat cercurile

vântul suflă în alt sens

poarta spre suflet s-a închis

poate i-am tatuat prea adânc

vorbe pe inimă

nu știu ce s-a întâmplat

dar și-a băgat

mâinile în buzunare

și a plecat

ca un invalid am privit

cum s-a năruit o iubire adevărată

invalid

invalid

am lăsat-o în urmă

am privit printre gene

acum știu

irizat așa

am refăcut calea spre inima ei

© Daniel Petrică

10.12.2021

hypostasis

de parcă mi-a luat dumnezeu coasta
și a uitat să pună carnea la loc
îmi este lipsă femeia aceasta
sufletul însuși icnește univoc

și vreau să îi aud vocea, lihnită
niște buze ce par sorbind din cafea
să aud sunete care incită
și aspectul, ipostaza și starea

deocamdată atât

© Daniel Petrică
Montana 21 iunie 2019

tu, eu și o ploaie

Era o arșiță și o sete
poteci acoperite cu mister
cer cu stele ce sclipeau în noapte
secate apele și în iezer

nu mai plouase, cam de vreo trei luni
doar soarele pe cer ardea nebun
iar norii erau doar promisiuni
acum mi-e dificil să tot transpun

și a început să bată vântul
și norii s-au tot adunat pe cer
și acum pot să constat doar faptul
Că ploaia e un fel de mesager.

© Daniel Petrică
Montana 3 Dec. 2018

El și Ea, anotimpul iubirii

pe aleea pietruită
stele, flori de liliac
o albină ciufulită
simte paradiziac

tremurate flori albastre
cu parfum de liliac
amintind de fericire
aer afrodiziac

Mai încolo diabolici
se desfată grațios
pe o bancă, sunt simpatici
se sărută păcătos.

© Daniel Petrică
Montana 1 Mai 2018

poem irezistibil

rebele bucle blonde cârlionțate
tremură încet în briză inegal
în suspine cadențate de santal
valurile albastre par gravate

sunt niște gânduri, pete reflectate
în lumini de stele, luna un oval
astrul nopții în oglindă, face val
tentant suflete nude fac păcate

și vreau atingerea, momentul, clipa
carnea tremurând necontrolat, subtil
să văd cum se deschide galeș, pleoapa

umărul alb, rotund și adorabil
să văd aievea cum crește aripa
Constat că ești poem irezistibil.

© Daniel Petrică
Montana 24 Mai 2018

vademecum

pe mese buchete de flori albastre
mese rotunde din negru abanos
pletele tale unduiesc grațios
reflectate subtil în diametre

detaliile albe miraculos
învălură subtil a petrecere
fustele încetează să fluture
un nou cântec devine contagios

mă sfidezi de un timp dar îți zic acum
mă provoci fără să vrei, inconștient
mă privești subtil, nu sunt vademecum

mi s-a aprins celula asentiment
vreau să îți spun la început, post-scriptum
doar nu e pentru asta regulament.

© Daniel Petrică
Montana 4 Nov. 2017

model concret

ești înfiptă în inima mea
în sufletul meu te regăsesc
cuvinte de amor, valuri de vis
totul este concret

în sfârșit, desenez un portret
mișcă-te lent, îmi ești model, văd nori
mă mir de tot că sunt așa, curgători
nu știu de mine, poate sunt indiscret
ți-e descheiată cămașa, am notat în carnet
suflet am pus, carnetul consider decret
aș vrea să îți pun în păr niște flori

ești înfiptă în inima mea
în sufletul meu te regăsesc
cuvinte de amor, valuri de vis
totul este concret

provoci interesul, zâmbești cochet
și nu-ți pasă deloc, că sunt șiret
mă apropii de tine, fine trăsături
am să profit din plin, de mătăsuri
dar înainte am să-ți recit un sonet

ești înfiptă în inima mea
în sufletul meu te regăsesc
cuvinte de amor, valuri de vis
totul este concret

© Daniel Petrică
Montana 9 oct. 2017

mini poveste de amor

(ademenire)

hai, deodată să fugim împreună
decât să stăm așa în "arest"
lumea e mare mergem spre est
nici suflete nu mai suspină
nu îți face probleme deșarte
despre noi, unde o să stăm
promit că dacă ne înfocăm
găsim un loc departe, departe
să îți ridic încet cămașa
să fii tot timpul, adorată
din mâna mea să guști cireașa
să îți simt pielea înfiorată.

© Daniel Petrică
Montana 27 aug 2017

frământări

desenez în aer un cocor
perfect rotund un capăt
agăț de el un lănțișor
cred că se vede freamăt

deplin vârful unui deget
îl colorează tot în roșu
zalele mici nasc un balet
la gâtul unui tigru roșu

din inimă răsar buchet
sute de flori tot roșii
cântând se aude un sextet
merg în cer tot păcătoșii

© Daniel Petrică
Montana 22 Sep. 2017

conservator

doar ooo! noi doi și o cafea
sorbi tu la masa privirilor
eu de fiecare dată sorb amor
ah! vorba aceea de catifea

să îmi lași poteca neumblată
să îmi lași poteca ondulată
să îmi lași poteca, colorată
îmi place așa, sofisticată

prin vene mereu circulă, pene
originea lor rânduri, litere
asimilez în craniu, zbatere
vorbe, felii roșii, ard stele

© Daniel Petrică
Montana 5 aug. 2017

pretext spontan

ți-ai pus masca te vreau vie
paloșul a fermecat oglinda
în bucle tremurate în sclavie
inima cântă uneori serenada

loja ai rezervat-o tu, doar privim
de sus habar n-am cum se vede
vrei să îți spun dacă ne potrivim
ai în poșeta șervețelele umede ?

tu știi că ăsta e doar un pretext
așadar lasă-te păcalită de vrei
de jos întreb înțelegi în context
murmur de glasuri, devin fluturei.

© Daniel Petrică
Montana 3 iul. 2017

chiromanție

aripă albă aș vrea să fiu
să te pot proteja, de tine
ți-am zis că vreau să te știu
nu-mi cere să schimb destine

doar tu poți. să curgi bucățele
de suflet captiv. înspre mine
promit că îți devorez textele
să ne cunoaștem, mai bine

ai în palmă linii multe
inima inclusă tot acolo
dă-mi o palmă, văd că bate
nu știu. pare dată lui Apolo.

© Daniel Petrică
Montana 2 iul. 2017

tarot

în tine zei, în tine iad
în tine rai, în tine tot
în raiul tău să mă decad
etalată soartă la tarot

am văzut cărțile acum
dacă vrei să ajuți soarta
pregătește-te de un drum
vino, nu te îndepărta

în pletele tale, noaptea
își plimbă luciul din stele
normal că îmi vreau partea
trupul tău alb, ca laptele.

© Daniel Petrică
Montana 1 iul. 2017

cuvinte în doi

cuvinte în doi

ești izvor de bucurie verde crud
dintr-o carte cu prințese apărută
ești adevărul, nu pot să te exclud
nu vreau să fii obiectul în dispută

cobzarul zice romanța, sentimental
eu aș vrea numai, să fim numai noi
uneori vioara se aude, sunet cristal
niște cuvinte înfloresc, silabe în doi

într-un fel putem începe, distracția
două pahare, că doar suntem doi
vinul dulce și roșu, sporește atracția
nu uita de vinul ... nu uita de noi.

autor Daniel Petrică
Montana 25 iun. 2017

despre trădare

nu mai privi înapoi
este o veche dragoste
ce nu era în doi

vreau să știi că începând de astăzi
am să te ador numai pe tine
am să mă pierd în serpentine
rătăcind amorezat pe străzi

perseidă pe un cer întunecat
buzele mi s-au uscat
nici nu mai am răbdare

nu mai privi înapoi
este o veche dragoste
ce nu era în doi

tu zici că-i vorba de trădare
dar nu există efecte secundare
ce izvorăsc din patimile anoste
reminiscență, a iubirii foste
notată cu reproș în calendare

nu mai privi înapoi
este o veche dragoste
ce nu era în doi

autor Daniel Petrică
Montana 17 iun. 2017

aparte clipa

în general am remușcări

privind așa molcom trecutul

aș vrea să fac modificări

dar nu mă mai lasă statutul

timpul e unic s-a mai zis

iar universul însuși, n-are timp

pentru că este sui-generis

dar pentru mine, scurt răstimp

timpul da, invenția omenirii

e unic, dar într-o secundă piere

iar cine este în căutarea fericirii

premerge timpul, în apropiere.

spune-mi

tu scrii poezii
eu scriu poeme
nici nu mai contează cine ce scrie
pentru prima dată
mi s-a năzărit mie așa
să îmbinăm scrierile
nu oricum, să le punem, alături
oare s-ar potrivi ?

există o șansă
eu rămân la ideea că scrierile
că două inimi ar bate fiecare în ritmul ei
niște cuvinte inimi
niște inimi poeme
niște poezii inimi
noi, fiecare în ritmul propriu
ce zici ?

există o șansă
eu pot să rămân la ideea că scrierile
s-ar potrivi
la fix
noi fiecare, în același ritm

tu
ce zici ?

colier

potecilor nemarcate pun semne
pașii mei le urmează pasional
predestinarea irațională
amor : e numai emoțional

zău că aș alerga poteca toată
cu sufletul în palmă de-aș putea
aș vrea să fii tot timpul, alintată
sufletul meu nevolnic la tine să stea

ai vorbe ondulate ca vântul
ce mângâie tandru norii ce cer
rebel frământări, îmi place talentul
aș vrea să îți pot pune la gât colier

mă dor potecile neumblate
mă doare tare predestinarea
mă dor vorbele tale ondulate
mă doare mai tare frământarea

6:59 PM 5/19/2017

poza ta știe

de atât privit am sărăcit
nu mai am nici cuvinte
cred că sunt împleticit
nici nu mai am nici minte

nu vreau, așa să mă topesc
mă uit la poza ta, mi-e bine
ești frumoasă, te privesc
fața, niște linii atât de fine

nu, nu ești tu de vină
doar eu nesocotind norii
mă tot învârt ca o jivină
simți, iubirea prin toți porii.

11:48 PM 5/17/2017

izvor fără ocean.

balustradă. niște oțel neoxidabil
stau așa, picioare încrucișate
briză, valuri, țărm, salinitate.
în zare, un ocean imens și abordabil
linge metodic și albastru apa
... țări.
... stări ...
izvorul, acolo se adapă iapa
fără valuri
fără spume
fără porturi
fără lume
fără nume
și fără prenume.

7:15 PM 5/6/2017