scriu ... nu gândesc, doar scriu
imaginea memorată e clonă
îmi petrec timpul mulțumit
fantezia îmi joacă feste
cu emfază din lipsă de subiect
scrijelesc pe sticla neagră
amintiri redate cu înflăcărare
ușa desfătăciunii se va deschide
curând... dar mai degrabă niciodată
intens un gând se mulează
un creier pierdut sub zăpezi
totuși e un... cam așa...
dar scriu și calc pe cadavre
și după mine potopul.
Un comentariu:
Niciodata nu e prea tarziu...excelent...
Trimiteți un comentariu