optimism

cred că răul, se înfiripă
și în crengile cu flori de Mai
ce e greșit, ne preocupă
de suferință, ne ținem scai

de optimism, noi ducem lipsă
privind Lumea așa cum este
să n-o vedem, ca pe o farsă
să, folosim cuvinte caste

nevoi, culoare secundară
pâinea, e doar delicatesă
apa, o băutură rară
nervoasă, frumoasă prințesă.

© Daniel Petrică
27 Mar. 2018

copleșire

mă năpădesc imaginile
vena îmi șuieră nebună
o trestie contracțiile
urechile îmi sunt uzină

© Daniel Petrică
Montana 27 Mar. 2018

mulțumire

în viața asta ca un vifor
un iureș drept, de fapte strâmbe
în care nimic nu e ușor
Pământ pe care totul fierbe

mă mulțumesc cu lucruri, simple
pe muzică de Bach rotire
ori, numai câteva vocale
sunt multă, multă împlinire

© Daniel Petrică
Montana 26 Mar. 2018

entuziasm

și vei vedea că va fi bine iarăși
o pasiune cuibărită în noi
atât de verde încât, vom fi fruntași
la așternut, cuvintele pe foi

să gândim nu are sens că vin șuvoi
cursiv, aprins sau fascinant, fervoare
cuvinte versuri și căldură în doi
Pot fi delicatese culinare.

© Daniel Petrică
Montana 23 Mar. 2018

îngrijorare

îmi pasă de faptul împlinit acum
frigul, mi-e primăvară încă rece
încă sunt flori de gheață fără parfum
pe mugurii ce par să se înece

sunt cam neliniștit și mă frământă
e primăvară doar în cer, în aștri
soarele lucește, nu își împlântă
razele lui calde, printre crengi de meri.

© Daniel Petrică
Montana 24 Mar. 2018

plictiseală

mi-e așa o lehamite de mine
încât strigătul tăcut mă trosnește
vine la minut, iar să mă amâne
să mă joc cu magneții, mă silește.

© Daniel Petrică
Montana 25 Mar. 2018