Fara sfarsit ...

  Acum gândesc, asiduu. Se poate spune așa ? Privesc in gol, și prin minte îmi trec fel de fel de idei care mai de care mai năstrușnice. Am început sa scriu... și din ceata gândurilor, o silueta își face apariția. Se pare ca așa trebuie sa fie. Toc, toc, toc, un licăr roșu, prins din  lumina difuză îmi atrage atenția, Devin mai atent. Se pare că nu mă înșel. Apăruta din nimic, femeia înaintează agale. Aștept cu răbdare, într-un colt al gândului nesfârșit, cu un buchet imens de alte gânduri, în culorile primăverii. Pentru tine, femeie ! Pentru tine ... Darul, s-a risipit din mâini și s-a refăcut în brațele femeii. Un zâmbet discret întrezărit parcă în semiîntuneric mă face să fiu mulțumit de gestul meu, Mâine infinitul tinde spre stele ...