retorică

multe alei de-a lungul și de-a latul
niște băncuțe maronii pe margini
prin copacii ruginiți sclipesc lumini
este atâta de mirific totul

sunt roșii-galbene frunze pe ramuri
iar linii frânte negre taie cerul
pe margini crizanteme roz fac șirul
și tuberoze cu parfumul brâuri

pare edenul aș vrea să ne plimbăm
sunt vagabondul care-ți face curte
și habar n-am nici ce o să discutăm

sigur peste un timp îmi va fi sete
dacă dai o bere dau un suc, serbăm
Apoi te voi privi fără cuvinte.

© Daniel Petrică
Montana 7.11.2019

Obsesie. Ce vară ...

Niște nori pufoși se dansează pe cer
o limbă de soare linge asfaltul
încet, norii își urmează destinul
orizontul pare c-a băut biter

este havai printre frunze albastrul
fierbe și raiul în ultimul ungher
în umbre de fosfor luminile pier
este purpuriu de fierbinte cerul

tălpile pantofilor mi se topesc
pielea îmi arde, lumina zglobie
luminile ochilor se contopesc

aura udă, atâta vipie
fruntea în riduri, picuri mă năpădesc
Și nu contează nimic, e o ie.

© Daniel Petrică
Montana 22 Iul. 2019

Spune tot

încerci să îmi arăți colateral
tu cea mai frumoasă dintre toate
pare c-ai început un ritual
nu știu nici cum să-i zic, că îmi place

florile albastre din fereastră
și iarba verde crud de acasă
extinsă într-un covor de zgură
tu îngrijită, șic, grațioasă

așa că să nu zici despre, nimic
aș vrea să știu mai multe, câți ani ai
dacă din întâmplare ai amic
sau dacă folosești un evantai

© Daniel Petrică
Montana 7 Iul. 2019

despre toamnă

între ramuri, soarele face popas
copacii negri sunt toți cam pe moarte
în aer legănate frunze triste
e zborul lin, se așează la taifas

cu ochii verzi privind în gol la plante
gri este o pisică pe mansardă
încolăcită toarce e candidă
desigur toate foarte importante

eu sunt singur, am rămas așa stingher
stau în colț cu toamna, te aștept să vii
nici nu prea știu cum să îți spun mai sincer

nu neg că sunt o toamnă am capricii
nici că viața mea e încă șantier
dar dacă vii exclude toți complicii.

© Daniel Petrică
Montana 21 Oct. 2017