început

fluturi, transparenți zburdă
pe câmpul, asimetric
jocul ireal nu se oprește ...
un mânz paște liniștit,

completează

lumea abia concepută întinsă ...
în zborul constant, penele sfâșie aerul
vulturi

înserarea nu doare,
e încă lumină ...
roșu de cireașă necoaptă
plutește încă pe cer... astrul
noaptea în locul zilei se dezmiardă
firesc

o țigară complet savurată
odihnește acum lângă alta
spuza ascunsă subtil
în cenușă abia mai sclipește
lumea se înfășoară subit în convulsii ...
dispare epuizată seara.