visul de Mai

mă simt așa, cam Mai
în noaptea minții mi s-a rătăcit un gând
prin labirintul straniu zâmbind
întocmai
visez niște aripi, aerul ritmic ca o undă de șoc
alunecând mereu în sus și în jos
par că se zbat pe trunchiul vânjos
pene cuprind un, un fel de cilindru de foc
repetat regulat de câteva ori
apar niște muguri ce cresc apriori
sunete declanșate involuntar
totul pare elementar
până la urmă aș fi vrut, doamnă să fie coșmarul real
din moment ce timpul se umple mereu... același areal