Iubirea

iubirea

și-a mutat cercurile

vântul suflă în alt sens

poarta spre suflet s-a închis

poate i-am tatuat prea adânc

vorbe pe inimă

nu știu ce s-a întâmplat

dar și-a băgat

mâinile în buzunare

și a plecat

ca un invalid am privit

cum s-a năruit o iubire adevărată

invalid

invalid

am lăsat-o în urmă

am privit printre gene

acum știu

irizat așa

am refăcut calea spre inima ei

© Daniel Petrică

10.12.2021

Propoziții

adie vântul la apus

sărută cer și nori

obrazul cerului fard roșu

suliman

întins în iarbă mușc cu dinții

mugurii îmbobociți pe un lăstar

gândesc aiurea, nu am ce face

și cer și crengi și muguri.

propoziții

© Daniel Petrică

15 Septembrie 2022

Obsesie. Ce vară ...

Niște nori pufoși se dansează pe cer
o limbă de soare linge asfaltul
încet, norii își urmează destinul
orizontul pare c-a băut biter

este havai printre frunze albastrul
fierbe și raiul în ultimul ungher
în umbre de fosfor luminile pier
este purpuriu de fierbinte cerul

tălpile pantofilor mi se topesc
pielea îmi arde, lumina zglobie
luminile ochilor se contopesc

aura udă, atâta vipie
fruntea în riduri, picuri mă năpădesc
Și nu contează nimic, e o ie.

© Daniel Petrică
Montana 22 Iul. 2019

Spune tot

încerci să îmi arăți colateral
tu cea mai frumoasă dintre toate
pare c-ai început un ritual
nu știu nici cum să-i zic, că îmi place

florile albastre din fereastră
și iarba verde crud de acasă
extinsă într-un covor de zgură
tu îngrijită, șic, grațioasă

așa că să nu zici despre, nimic
aș vrea să știu mai multe, câți ani ai
dacă din întâmplare ai amic
sau dacă folosești un evantai

© Daniel Petrică
Montana 7 Iul. 2019

Femeie misterioasă

dacă tot arunci ocheade
Sau zici ceva despre uite!
Nu mai face mascarade
spune vorbe iscusite

să nu fii tu prea subtilă
că eu nu, nu prea înțeleg
este vorbă inutilă
nu am niciun chef să rumeg

poți să-mi scrii mesajul mâine
despre ce vrei tu, măi fată
nu contează ce conține
Orice vorbă e privată.

© Daniel Petrică
Montana 6 Iul. 2019

hypostasis

de parcă mi-a luat dumnezeu coasta
și a uitat să pună carnea la loc
îmi este lipsă femeia aceasta
sufletul însuși icnește univoc

și vreau să îi aud vocea, lihnită
niște buze ce par sorbind din cafea
să aud sunete care incită
și aspectul, ipostaza și starea

deocamdată atât

© Daniel Petrică
Montana 21 iunie 2019

mini poveste de amor

(ademenire)

hai, deodată să fugim împreună
decât să stăm așa în "arest"
lumea e mare mergem spre est
nici suflete nu mai suspină
nu îți face probleme deșarte
despre noi, unde o să stăm
promit că dacă ne înfocăm
găsim un loc departe, departe
să îți ridic încet cămașa
să fii tot timpul, adorată
din mâna mea să guști cireașa
să îți simt pielea înfiorată.

© Daniel Petrică
Montana 27 aug 2017

înghețată

aerul condiționat cuprinde natura
nici frunzele nu tremură, nu sunt
mai vreau câte o înghețată, vara
să mă încălzești apoi în amănunt

© Daniel Petrică
Montana 18 Sept. 2017

asimetrie

luna agățată în cuiul înfipt
în cerul înstelat al nopții
cu raza iscălește inscripții
fără motiv un papirus corupt

luna agățată în cuiul înfipt
în raza ei goală te scalzi
plăcută lumina ochii rotunzi
din prezența ta mă înfrupt

înfipt iți zic niște gânduri
o jumătate sunt dâre din lună
jumătate sunt câteva versuri
citesc doar partea cea bună

© Daniel Petrică
Montana 12 aug. 2017

depinde de tine

pielea ta fermă, e bronzată
așteaptă în total, mângâiere
pe coastă sfărâmate, pietre
este așa, o liniște ornată

ca un patriot beat, de tine
îmi, întorc buzunare pe dos
eu regăsit în sezonul ploios
nici, nu-mi mai pasă de mine

să prind curcubeul de pe cer
în coș, îl pun pe tarabă apoi
îl zbor în cer înapoi, liber
ori fracții, de culori în doi

© Daniel Petrică
Montana 6 aug. 2017

indisponibil

având atitudine pozitivă
unicul judecător timpul
uneori își plânge zborul
trecută perioada primitivă

nici nu se poate controla
vorba, versul, strigătul
și atât de puțin formatul
neglijentă mereu banderola

privesc înapoi, timpul pierdut
mă lasă ochii verzi, nevăzut
nici eu, nu găsesc speranța
este destul de clar că există

© Daniel Petrică
Montana 5 aug 2017

dulceață de afine

mi-ai zis într-o zi că astăzi
faci dulceață bună de afine
fierți cu zahăr, fierți cu taine
ah! acei albaștri bobi rotunzi.
fierți cu dor și cu adaos de amor
agitate gânduri, fierbințile șoapte
răsculate gesturi și rebele fapte
gusturi extrafine n-au zăvor.
aș vrea acum : clarific opulența
eu doar vreau să-ți gust dulceața.

© Daniel Petrică
Montana 17 iul. 2017

tu, revărsare

vestigii trasate cu negru de fum
urbane priveliști, sunt patru culori
două aripi albe animate de vacuum
ce par conturate pentru nevăzători

oxidate nuanțe albastre, cadou
ruginește lent, el inelul metalic
revărsat adevărul, pe un platou
chiar dacă este numai simbolic

tu, fără să te simt doar mă privești
tu, fără să te simt doar mă judeci
tu, fără să te simt doar mă dorești
tu, fără să te simt doar mă farmeci


© Daniel Petrică
Montana 16 iul. 2017

pretext spontan

ți-ai pus masca te vreau vie
paloșul a fermecat oglinda
în bucle tremurate în sclavie
inima cântă uneori serenada

loja ai rezervat-o tu, doar privim
de sus habar n-am cum se vede
vrei să îți spun dacă ne potrivim
ai în poșeta șervețelele umede ?

tu știi că ăsta e doar un pretext
așadar lasă-te păcalită de vrei
de jos întreb înțelegi în context
murmur de glasuri, devin fluturei.

© Daniel Petrică
Montana 3 iul. 2017

chiromanție

aripă albă aș vrea să fiu
să te pot proteja, de tine
ți-am zis că vreau să te știu
nu-mi cere să schimb destine

doar tu poți. să curgi bucățele
de suflet captiv. înspre mine
promit că îți devorez textele
să ne cunoaștem, mai bine

ai în palmă linii multe
inima inclusă tot acolo
dă-mi o palmă, văd că bate
nu știu. pare dată lui Apolo.

© Daniel Petrică
Montana 2 iul. 2017

tarot

în tine zei, în tine iad
în tine rai, în tine tot
în raiul tău să mă decad
etalată soartă la tarot

am văzut cărțile acum
dacă vrei să ajuți soarta
pregătește-te de un drum
vino, nu te îndepărta

în pletele tale, noaptea
își plimbă luciul din stele
normal că îmi vreau partea
trupul tău alb, ca laptele.

© Daniel Petrică
Montana 1 iul. 2017

piele albă, calendar

piele albă, calendar

desenez de sus orașul în alb negru
șuvițe dau culoarea opal nivelurilor
am înșirat o funie până în centru
se văd mai mult vârfurile clădirilor

cu nerv desenul ia forma dorită
bidimensionale lumini, umbre zac
uitate modele tribale devin ispită
artistul își primește simbria pe ac

ai marcat sentimentul în calendar
pielea ta albă este mărturie în timp
atunci când să uiți e deja legendar
Normal, este nevoie de un răstimp.

autor Daniel Petrică
Montana 24 iun. 2017

tatuaje

s-a zburlit părul tău în albastru
șuvițe se leagănă așa în ritm
legănatul e un fel de algoritm
în stânga, în dreapta, tandru

pielea ta albă, incită îngrozitor
tatuajul de pe ceafă consemn
sunt două aripi de înger, îndemn
strigătul generat, asurzitor

așezată fiind fustița retrasă
un alt tatuaj îmi face cu ochiul
alene un melc dorește să iasă

sunt extrem de atent la peisaje
sigur mai sus ți-e mlădios trupul
vreau să văd, mai sunt tatuaje.

© Daniel Petrică
Montana 23 iun 2017

fata morgana

am fost la Dunăre, să văd fluviul
acolo neavând ce face altceva, am privit
era caniculă, mă simțeam ademenit
căldura îmi încolăcea pe trup biciul

sub colțul de umbră pe-o bancă
era o femeie cu pălărie și umbreluță
mai încolo sub coastă o bisericuță
intru pe o ușă din lemn în stâncă

Doamne, Doamne ce răcoare, ce bine
apă sfințită, cruce îmi fac, nu sunt sălbatic
în sfârșit niște clipe mai lungi dar senine

privesc înspre bancă nu îmi vine să cred
ah! ce felie de pepene îmi întinde, acvatic
face cu mâna un semn discret. mă reped.

© Daniel Petrică
Montana 19 iun. 2017

despre trădare

nu mai privi înapoi
este o veche dragoste
ce nu era în doi

vreau să știi că începând de astăzi
am să te ador numai pe tine
am să mă pierd în serpentine
rătăcind amorezat pe străzi

perseidă pe un cer întunecat
buzele mi s-au uscat
nici nu mai am răbdare

nu mai privi înapoi
este o veche dragoste
ce nu era în doi

tu zici că-i vorba de trădare
dar nu există efecte secundare
ce izvorăsc din patimile anoste
reminiscență, a iubirii foste
notată cu reproș în calendare

nu mai privi înapoi
este o veche dragoste
ce nu era în doi

autor Daniel Petrică
Montana 17 iun. 2017