la mulți ani

la mulți ani mulți, cititor
multe gânduri bune, datini
moșilor, nepoților mai ales copiilor
voi să câștigați mulți galbeni

masa să vă fie plină
mămăligă cu sarmale
țuică multă și bătrână
cozonacii rumeni foarte

să vă meargă tot pe roate
de-am uitat eu ceva poate
să aveți multe de toate

vreascuri

sparg chituci, e toporul ascuțit
sunt pregătit să fac foc mare
m-am încălzit apoi de frig am amorțit
lemnele sunt în uscare.

săniuța

săniuța mea de lemn
avânt alunecare
zboară, zboară te îndemn
prin zăpada mare.

fluturi în zonă

în miezul zilei se zbat niște aripi rotunde
sunt crescute așa parcă dintr-un mic fus
negre, fine două antene. poate prea jucăuș
se deplasa în zigzaguri ce păreau de niciunde
fiind obosit deja de sinuosul său drum
a găsit umărul la fel de rotund al muzei
cu membrele fine, s-a așezat acolo holtei
fior, sub tricou fără mâneci, sfârcuri cresc în volum
languroase priviri către mine se îndreaptă acum
eu pe dinafară. nici măcar nu știu, oarecum
e clar că habar n-am și nici nu știu ce să zic
sau mă gândesc încă dacă să mă  complic
mai stau prin zonă o vreme amor mă săgetează cumplit
aș vrea să știu sigur dacă, de cine, să mă las păcălit.

editie minimă

vocabular limitat doar puține cuvinte
pe care le reiau aproape mereu
le amestec până devin un fel de fructe pireu
nu îmi vin acum altele repede în minte
sunt unele obsedante de parcă ar vrea
culcuș să își facă de-a dreptul în craniul meu
încerc să le uit până nu devin imprimeu
dar nu mă lasă ele pe mine îmi vine să zic albăstrea
poezia e ca un must în care drojdii se pun
sau mai exact eu pot doar așa să presupun
fermentează până devine vin maturat
evident se creează un lichid imposibil de filtrat
cum vinul pe ani în cramă se păstrează
acolo eroarea devine oțet, se taxează

plouă dezordonat în lună

impactul rece cu trupul dezgolit
creează instant un fel de șoc termic
fiori contractă apoi dilată trupul ritmic
așa, am impresia că e un electrolit
am regăsit liniștea aceea de zi cu zi
sufletul s-a parcat pe marginea unui nor
evident respinge ideea de a fi călător
acum niște stropi cad dezordonat auzi ?

parchetul așezat v pare să tremure
sub greutatea undei de șoc, ciucure
un semiîntuneric dezvăluie cupele
însă ascunde subtil sânii, spatele
vinul matur atinge, vâscosul densul lichid
ce mai degrabă are rolul de ghid.

înainte de crăciun

hai să ne vedem sâmbătă seară
poate reușim să deturnăm luna
sunt sigur că vei accepta pralina
simți aroma ? scorțișoară.

promit că vor fi stele pe cer
comete vor trece aprinse
felinare pe alei vor fi stinse
statuia pe care o știi va fi grănicer
ronduri fiori de iubire prin noi vor trece
îți promit că nici nu va fi rece

hai să ne vedem sâmbătă seară
poate reușim să deturnăm luna
sunt sigur ca vei accepta pralina
simți aroma ? scorțișoară.

decembrie înainte de crăciun
mai încolo niște magi multe povești spun
colinde se cântă ne învăluie parcă un fum
vei înțelege sunt convins și oricum
vei accepta știind asta, eu presupun

hai să ne vedem sâmbătă seară
poate reușim să deturnăm luna
sunt sigur ca vei accepta pralina
simți aroma ? scorțișoara.

dorință paparudă

Niște ochi migdalați propagă câteva șoapte
aliniate orificiile cu apertură descrescătoare
stau nemișcate, de parcă nu ar dori o favoare
doi ochi ciuliți admit sunetul alb din noapte
poezia epică, tapat își etalează portativul
șablonul de culori aproape imaculat al romanței se vrea completat
nuanțe de albastru emotive se strecoară în interior neîncetat
evident câteva miresme din eden își defilează visul
gustul lămpii lui Aladin inconfundabil emite poeme lascive
astfel eu presupun că nu sunt necesare nici tratative
aprind o țigară, aștept cu nespusă dorință
să treacă timpul, secundarul în secundă scrie minutul, ființă
replica umbrei tale îmi deshidratează toate simțurile
Busola arată nordul sau sudul în emisfera sudică pe toate hărțile ?

© Daniel Petrică

aș vrea să știu

te cercetez mereu aș vrea să știu
ce dragoste mare m-a capturat
mereu și mereu sunt torturat
ca un pustiu

fără să am ploaie și vânt
fără să am nisip străveziu
fără culoare chiar de-i târziu
fără să am de la tine măcar un cuvânt
chiar dacă poate e mai mult aberant
sau pur și simplu neacademic și jenant

te cercetez mereu aș vrea să știu
ce dragoste mare m-a capturat
mereu și mereu sunt torturat
ca un pustiu

aș vrea să-mi spui asta de poți prin șoapte
aș vrea să-mi arăți așa prin fapte
aș vrea să nu te mai ascunzi în poze
aș vrea să nu îmi dai doar virtuale roze
te recunoști știu asta steluța mea din noapte

te cercetez mereu aș vrea să știu
ce dragoste mare m-a capturat
mereu și mereu sunt torturat
ca un pustiu

iarna

anotimp netrebnic ca un inutil fățarnic război
ca o rutină te așterni peste tot
te zburlești, niște fulgi mari, un netot
noiane roiuri înțeapă eu parcă merg prin noroi
numai tu poți fi alb fără pată, de gheață, creat
amintiri cu feline, umbre de puf, apriori
acum frigul nechează rondele, pe spinare fiori
zăpadă, pași negri, amprente cărări. întortocheat.
cavernă de gheață tu iarnă, viscol vâltoare
ești pentru mine, o permanentă persecutare
șaterată pădure, învolburată mireasă a morții
acum ce sa fac eu să mă dau sorții
nici vorbă, departe de mine un astfel de joc
am să intru în casă, am să fac foc.

fără titlu

prelungirea ideii transformată în scop
plăcut e sau nu ? să bați pasul pe loc
niște palme calde, ce te cuprind de mijloc
mă întreb, oare cum se aude (inima) în stetoscop
aș vrea, să îți sărut umbra
sau mai exact, o parte din ea
implicită mișcarea
probabil ai face, orice pentru a nu mai vibra
ritmice maree pe margini
îmi răscolești sufletul. parcă sunt pagini
doar semințe de vorbe, legănate vocale
ești mai frumoasă când totul se consumă agale
în lumini și penumbre confuze
departe de mine gândul să îmi cer scuze

așa, ca un joc

( poezie neterminata ARABESC ! )

hai să ne jucăm de-a școala
tu citești acum o frază
eu în schimb promit că până la amiază
basmul tot am sa-ți citesc . -”radioșcoala”-

mai departe, lin dictarea se consumă
scriu și eu ca tine
să vedem cine obține
cea mai frumoasă scrisoare anonimă

udă ?

camera dinspre nord

un desen

felină mică

asfalt consens

asfaltul se întinde pe sub niște linii albe

săgeți spre dreapta

încearcă parcă să îmi arate fapta

săgeți spre stânga îmi par uneori probe

asimetric sensul unic

interzis și rece roșu. STOP

pare că plutește așa cumva, nonstop

chiar as zice ca e cinic

dragoste nebună haide, în automobil te urcă

am uitat de reguli parcă

sensul giratoriu urmez

sensul unic nu vreau să-l ratez

când credeam că am ajuns la un consens

îmi dau seama că urmez de fapt direcția pe contrasens

visul de Mai

mă simt așa, cam Mai
în noaptea minții mi s-a rătăcit un gând
prin labirintul straniu zâmbind
întocmai
visez niște aripi, aerul ritmic ca o undă de șoc
alunecând mereu în sus și în jos
par că se zbat pe trunchiul vânjos
pene cuprind un, un fel de cilindru de foc
repetat regulat de câteva ori
apar niște muguri ce cresc apriori
sunete declanșate involuntar
totul pare elementar
până la urmă aș fi vrut, doamnă să fie coșmarul real
din moment ce timpul se umple mereu... același areal

selfie sau poezie neterminată

după o lungă și atentă evaluare
e despre poza ta făptură
cu părul lung, ce albă bluză în captură
să înțeleg că e un fel de insinuare ?
cu certitudine tu ești, o parte dintr-un basm
povestea cu o fată, regina câmpurilor verzi
pare un selfie dar spune, dacă arzi
pe zi ce trece tot mai mult, să ai un ...

*
*
*
*
*
prieten !?

răvășita

portret desenat ...

femeie in roșu

cadoul

ficțiune cu Marco Polo

haine vechi îți fac cu ochiul

drumul mătăsii e lung

nu poți ajunge în China deformând un șezlong

zici că gândeai profund epitetul ?

ieri când eram la pas prin urbe

l-am întâlnit pe Marco Polo

rătăcind singur pe acolo

i-am zis chiar niște vorbe

mi-a și răspuns, a spus că aventura

cai, căruțe, cuferele și centura

nu pot lipsi, provizii, apa, chiar și vinul

sunt necesare să îți împlinești destinul

i-am mulțumit cum se cuvine, o astfel de întâlnire

iți zic final că în zdrențe, e un fel de ademenire

copiere interzisă, adversitate

te înțeleg, știu că sunt respingător

se vede clar, că nu îți faci timp de mine

în niciun caz nu vreau, să am ceva ce nu îmi aparține

nici n-am sa încerc, să fiu convingător

doar tu poți face alegeri, conform unei cerințe

după, ce știu eu care, știință

oricum ar fi, s-o faci cu chibzuință

știi doar, nu sunt ca unii, ce au multe dorințe

susțin în orice împrejurare

nu am nevoie de model sau o înconjurare

nici caracter nu vreau să iau cu împrumut

îl am pe-al meu și e destul de surdomut

nici stilul nu vreau să mi-l stric

e al meu, îmi place și cred că e destul de tantric.

interdependență

tot ce există independent de conștiință și gândire

un univers alternativ și fascinant

poftești tu să devină mereu cel dominant

n-am să zic nu, ești plină de candoare

doar să-mi zici iarăși uită

de-a noastră învrăjbire inutilă

zău, nu te mai uita la mine așa, ca o acvilă

în vârful cerului suită

pândind un porumbel nevinovat

care a prins sub aripi aer, curentul cel curbat

ce penele-i dezmiardă cu adieri tangente

în contextualitate

acum dacă ți-am spus, tu sigur ai văzut lumină

eu iau o pauză, să trag un fum, plin de nicotină

mărțișor

legat cu alb și roșu șnur

un mic simbol de primăvară

un dar, primește-l doamnă, domnișoară

să-l faci să fie un huzur

tu soare pe pământul ăsta pari că ești

ai coborât din cer

n-ai reușit să mergi prea mult că te-a răpit un cerber

dar nici voinicul, acela din povești

n-a stat prea mult pe gânduri

el a zburat cu aripi, pe acele negre ziduri

în luptă dreaptă a chemat pe negrul cerber rău

și în albastrul infinit din nou ai luminat, dar vai flăcău

șiruri de sânge cald s-au revărsat, zăpada albă s-a topit

mulți ghiocei au răsărit.

pretenții

ne întâlnim a doua oară în scurt timp

mă faci să simt un fel de regret

nu mai face tu femeie, mișcări de cabaret

nu reproșez nimic dar ești în contratimp

un astfel de comportament în public

nu mă determină să te ador

nu vreau nici să devin un fel de picador

și nici să scriu niște poeme oblic

nu sunt posac să nu iți înțeleg starea

îți vreau tot binele din lume ba chiar și înălțarea

pe cele mai înalte culmi te întrevăd

ca pe un camarad

așa am zis și zic că se cuvine

să recunoști, că nu îți zic de rău, numai de bine

repetiție obsesivă

să ne zâmbim și miercuri sau joi

sau poate, în fiecare zi de marți

ce zici ? citim împreună câteva cărți

să discutăm despre ele apoi

înfățișarea plăcută a ta, îmi revine în gânduri mereu

parcă pășim împreună, taiorul iți vine perfect

botina și fusta, sunt de efect

să te uit doar o clipă, să știi că mi-e greu

sistematic discursul repet

îmi pare așa, că vreau să creez un antet

secundarul cel negru se mișcă prea lent

la final de mișcare pare cărunt

dar dacă ar fi să fii lângă mine acum

cred ca aș fi capabil să îți spun discursul oricum.

de vorba cu tine

în seara zilei precedente

te așteptam pe alei, tu ai ajuns

eu am primit acel răspuns

au fost momente evidente

acum și dacă tot ai fost dispusă

să mergem la un ceai

și-ai reușit să faci din gândul meu un rai

să zici și vorba cea nespusă

să spunem vorbe ce-au rămas

acum când ninge pătimaș

să ne vedem de ale noastre

în paradisul cu lumini albastre

îmbrățișări calde cochete

să ne vedem iar pe îndelete

îngăduință

mă duc în parcul mare seara

că am vorbit și se cuvine

să nu te chem în parc degeaba

aștept un sfert de oră, două

aprind țigara trag un fum

mă mai învârt trei pași pe-acolo

și timpul trece, trece, trece

mă uit la ceas e jumătate

un pic mai mult cu cinci minute

scot telefonul dau mesaj

vin imediat doar o secundă

mai am doar să îmi pun bluzița

și rujul să mi-l pun pe buze

eu, cu paltonul și e un frig de nu mai pot.

inițiativă inocentă

te-am văzut cam de trei ori

odată pe o stradă mai în centru

aveai un pas vioi dar legănat

și cred că te grăbeai.

a doua oară așteptai ceva la stand

cred că să îți dea restul.

ultima dată te-am văzut

la teatru scena cum o urmăreai zâmbind discret.

dar te-am privit de-atâtea ori și mi-a plăcut

acum mi s-a aprins călcâiul

cum nu mai am nici liniște și nici să uit nu pot

aș vrea frumoasă doamnă a visurilor mele

să ne întâlnim în parcul mare să vorbim

ce este nou în lună ce este vechi în stele.

nerăbdare

trec nenumărate zile și nopți

albe benzi urme de litere înnebunite

țintuiesc hârtia imaculată.

spune-mi

ce culoare va avea prima noastră întâlnire

drepte, frânte, ondulate,

roșie, mov, albastră

sau curcubeul nu are suficiente nuanțe și e prea curbat

?
spune-mi.

vis-a-vis

un coviltir cu pofte

disponibile și goale se petrec.

austrul potcovește iepele patimilor

ce poartă paharul scăldat în sentimente

bea. e dulce licoarea

muza, în struna vântului șade la masa raiului

niște cuvinte încâlcite într-un sedum carpaticum

ce se rostesc într-una

privirea ta albă frumoasă, soare tânjește

cămin și limbi de foc

ambiental.

și cum acum afară plouă rece și tembel

pe dinăuntru sigur e

blestem, o zbatere-amor.