anotimp netrebnic ca un inutil fățarnic război
ca o rutină te așterni peste tot
te zburlești, niște fulgi mari, un netot
noiane roiuri înțeapă eu parcă merg prin noroi
numai tu poți fi alb fără pată, de gheață, creat
amintiri cu feline, umbre de puf, apriori
acum frigul nechează rondele, pe spinare fiori
zăpadă, pași negri, amprente cărări. întortocheat.
cavernă de gheață tu iarnă, viscol vâltoare
ești pentru mine, o permanentă persecutare
șaterată pădure, învolburată mireasă a morții
acum ce sa fac eu să mă dau sorții
nici vorbă, departe de mine un astfel de joc
am să intru în casă, am să fac foc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu