pe care le reiau aproape mereu
le amestec până devin un fel de fructe pireu
nu îmi vin acum altele repede în minte
sunt unele obsedante de parcă ar vrea
culcuș să își facă de-a dreptul în craniul meu
încerc să le uit până nu devin imprimeu
dar nu mă lasă ele pe mine îmi vine să zic albăstrea
poezia e ca un must în care drojdii se pun
sau mai exact eu pot doar așa să presupun
fermentează până devine vin maturat
evident se creează un lichid imposibil de filtrat
cum vinul pe ani în cramă se păstrează
acolo eroarea devine oțet, se taxează
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu