scriu ... nu gândesc, doar scriu 
 imaginea memorată e clonă 
 îmi petrec timpul mulțumit 
 fantezia îmi joacă feste 
 cu emfază din lipsă de subiect 
 scrijelesc pe sticla neagră 
 amintiri redate cu înflăcărare 
 ușa desfătăciunii se va deschide 
 curând... dar mai degrabă niciodată 
 intens un gând se mulează 
 un creier pierdut sub zăpezi
 totuși e un... cam așa... 
 dar scriu și calc pe cadavre 
 și după mine potopul. 
Un comentariu:
Niciodata nu e prea tarziu...excelent...
Trimiteți un comentariu