acolo neavând ce face altceva, am privit
era caniculă, mă simțeam ademenit
căldura îmi încolăcea pe trup biciul
sub colțul de umbră pe-o bancă
era o femeie cu pălărie și umbreluță
mai încolo sub coastă o bisericuță
intru pe o ușă din lemn în stâncă
Doamne, Doamne ce răcoare, ce bine
apă sfințită, cruce îmi fac, nu sunt sălbatic
în sfârșit niște clipe mai lungi dar senine
privesc înspre bancă nu îmi vine să cred
ah! ce felie de pepene îmi întinde, acvatic
face cu mâna un semn discret. mă reped.
© Daniel Petrică
Montana 19 iun. 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu