nu pot să-ți fiu lună, nu te pot înțelege
tu nu poți bea soare din pocal cu venin
așa-i pe lumea asta, cred că știi tu, e chin
nu sunt lună, nici soare nu-s, deci alege
poate e totuși ceva. lumina aștrilor seara
zic liniștită, pulverizate molecule de apă
în grădina cu felinare aprinse ce pleoapa
o închid ușor fără să vrei, arcușul vioara
cântând ritmic romanțe, ne îmbie în visare
să nici nu mai știm, dacă-i astăzi sau ieri.
alege.
© Dabiel Petrică
Montana 4 iun. 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu