cuvinte în doi

cuvinte în doi

ești izvor de bucurie verde crud
dintr-o carte cu prințese apărută
ești adevărul, nu pot să te exclud
nu vreau să fii obiectul în dispută

cobzarul zice romanța, sentimental
eu aș vrea numai, să fim numai noi
uneori vioara se aude, sunet cristal
niște cuvinte înfloresc, silabe în doi

într-un fel putem începe, distracția
două pahare, că doar suntem doi
vinul dulce și roșu, sporește atracția
nu uita de vinul ... nu uita de noi.

autor Daniel Petrică
Montana 25 iun. 2017

piele albă, calendar

piele albă, calendar

desenez de sus orașul în alb negru
șuvițe dau culoarea opal nivelurilor
am înșirat o funie până în centru
se văd mai mult vârfurile clădirilor

cu nerv desenul ia forma dorită
bidimensionale lumini, umbre zac
uitate modele tribale devin ispită
artistul își primește simbria pe ac

ai marcat sentimentul în calendar
pielea ta albă este mărturie în timp
atunci când să uiți e deja legendar
Normal, este nevoie de un răstimp.

autor Daniel Petrică
Montana 24 iun. 2017

tatuaje

s-a zburlit părul tău în albastru
șuvițe se leagănă așa în ritm
legănatul e un fel de algoritm
în stânga, în dreapta, tandru

pielea ta albă, incită îngrozitor
tatuajul de pe ceafă consemn
sunt două aripi de înger, îndemn
strigătul generat, asurzitor

așezată fiind fustița retrasă
un alt tatuaj îmi face cu ochiul
alene un melc dorește să iasă

sunt extrem de atent la peisaje
sigur mai sus ți-e mlădios trupul
vreau să văd, mai sunt tatuaje.

© Daniel Petrică
Montana 23 iun 2017

fata morgana

am fost la Dunăre, să văd fluviul
acolo neavând ce face altceva, am privit
era caniculă, mă simțeam ademenit
căldura îmi încolăcea pe trup biciul

sub colțul de umbră pe-o bancă
era o femeie cu pălărie și umbreluță
mai încolo sub coastă o bisericuță
intru pe o ușă din lemn în stâncă

Doamne, Doamne ce răcoare, ce bine
apă sfințită, cruce îmi fac, nu sunt sălbatic
în sfârșit niște clipe mai lungi dar senine

privesc înspre bancă nu îmi vine să cred
ah! ce felie de pepene îmi întinde, acvatic
face cu mâna un semn discret. mă reped.

© Daniel Petrică
Montana 19 iun. 2017

despre trădare

nu mai privi înapoi
este o veche dragoste
ce nu era în doi

vreau să știi că începând de astăzi
am să te ador numai pe tine
am să mă pierd în serpentine
rătăcind amorezat pe străzi

perseidă pe un cer întunecat
buzele mi s-au uscat
nici nu mai am răbdare

nu mai privi înapoi
este o veche dragoste
ce nu era în doi

tu zici că-i vorba de trădare
dar nu există efecte secundare
ce izvorăsc din patimile anoste
reminiscență, a iubirii foste
notată cu reproș în calendare

nu mai privi înapoi
este o veche dragoste
ce nu era în doi

autor Daniel Petrică
Montana 17 iun. 2017

evaluare

evaluare

anumite obiecte sau ființe
iubite sunt că au valoare
sunt aici incluse cele sfinte
altele sunt mai, neclare

anumite obiecte sau ființe
ce pentru alții n-au valoare
au înțeles ele, că sunt iubite
nu mai contează nici eroare

anumite obiecte sau ființe
sunt pentru mine electuar
sunt pentru tine suferințe
iar pentru alții vânt contrar.

autor Daniel Petrică
Montana 13 iun. 2017

dar ucigaș

dar ucigaș

darul omului cu stare
poate fi ucigaș de existență
generator de iritare
atunci când se relevă diferență

nu-i spune omului lipsit sau necăjit, calic, sărac
că-i dai în dar ceva, cuvinte chiar, că el nu are
e ca și cum ai da cu șutul dur, cu sete, în osul iliac
ticălos să îl ajuți apoi ca demnitatea să-și repare.

autor Daniel Petrică
Montana 12 iun. 2017
http://efectesimulate.blogspot.ro/

la mare

ochii tăi crude migdale
mă țintuiesc de-a dreptul
iar ai mei două cristale
hotărâți le dau acceptul

intense replici din priviri
dau satisfacție deplină
marea e verde, alge amăgiri
acorduri vagi de mandolină

noi toată noaptea am hoinărit
plaja era numai a noastră
am devorat fructul oprit
îmbrățișați apoi, de la fereastra

și răsăritul am privit iar peisajul
s-a colorat în roșu argintiu.
mă mir acum ca fenomenul
a fost un vis, contradictoriu.

© Daniel Petrică
Montana 8 iun. 2017

prea de tot

prea de tot mă cauți
pe la coaste
degetele tale. simți
reci sunt, iar palmele oneste
mă cam îndoi așa surprins
fiorii progresiv îmi cresc
te rog atinge mai ușor că sunt încins
iar de atât de mult atins ți-au înflorit sânii

autor Daniel Petrică
Montana 9 iun. 2017

norocul !

rudimentare elice de moară
macină azuriul cer fără nori
se perindă în zonă fecioara
aude vag printre pale viori

este un curent de aer în vale
invizibil, inodor, incolor tot
vânt în esență gânduri carnale
ridică piciorul pe treaptă sabot

mai sunt încă nouă, treptele toate
fecioara decât pe treapta de jos
morarul își zice : nu-s în palate
e numai o moară, nu mai prejos.

© Daniel Petrică
Montana 10 iun.2017

floare de ...

floare de ...

tinerețe floare de nu mă uita
ești mereu în amintirea mea
incurabil gândul, sigur e ursita
uite tot la tine vin ca la cișmea
bine că ți-am zis eu strălucirea
ești raza care îmi excită mintea
să știi că nu pot să-mi țin firea
chiar dacă taci, tot ești a mea

autor Daniel Petrică
Montana 8 iun. 2017
http://efectesimulate.blogspot.ro/

cafea cu vise

într-o ceașcă de cafea
zațul doar a mai rămas
ca să știu ce prorocea
stăteam cu mine la taifas

nu toți știu, ce zice soarta
și ce se vede în vedere
fin am apucat-o, toarta
m-am dus la o ghicitoare

mi-a zis că este fremătare
este ambiguu, sună rău
ca nu-și explică de ce oare
zicea că-i mare tămbălău

 © Daniel Petrică
Montana 5 Iun. 2017

de-a baba-oarba (tinerețe)

toți copiii de pe stradă
astăzi au ieșit la joc
într-un fel fac ei paradă
baba oarbă la mijloc

se învârt în jur o vreme
colorate haine trec
unii dintre ei fac scheme
alții în mână au fursec

"
Baba-baba oarba,
Unde-ți este roaba
Roaba ici, colea,
Ia-te după ea.
"

toată roata s-a oprit
recunoști copilul zău
babă. treci la pipăit
iar e babă un flăcău

Montana 5:55 AM 6/3/2017
© Daniel Petrica

plagiator

mi-am călcat pe cuvânt
am zis că nu mai scriu
îmi face din ochi un font
nici nu știu să îl descriu

timpul însă nu mă lasă
nu-mi mai pasă de nimic
vreau o curgere, melasă
vreau să fie totul ritmic

iau poze în grabă, poezii
le rescriu așa cum știu
aranjez să pară frezii
nu contează ce descriu.

4:12 PM 6/4/2017

alege

nu pot să-ți fiu lună, nu te pot înțelege
tu nu poți bea soare din pocal cu venin
așa-i pe lumea asta, cred că știi tu, e chin
nu sunt lună, nici soare nu-s, deci alege
poate e totuși ceva. lumina aștrilor seara
zic liniștită, pulverizate molecule de apă
în grădina cu felinare aprinse ce pleoapa
o închid ușor fără să vrei, arcușul vioara
cântând ritmic romanțe, ne îmbie în visare
să nici nu mai știm, dacă-i astăzi sau ieri.
alege.

© Dabiel Petrică
Montana 4 iun. 2017

aparte clipa

în general am remușcări

privind așa molcom trecutul

aș vrea să fac modificări

dar nu mă mai lasă statutul

timpul e unic s-a mai zis

iar universul însuși, n-are timp

pentru că este sui-generis

dar pentru mine, scurt răstimp

timpul da, invenția omenirii

e unic, dar într-o secundă piere

iar cine este în căutarea fericirii

premerge timpul, în apropiere.

niște cărți

versiunea mea aceea
în oglindă mă văd. tu.
mă înfior. numai ideea
de-a fi tu, cred că-i atu

dama mea de verde
dama de rosu aprins
par că vor să zburde
ba nu. sunt convins.

dama diamant, insistă
dama cea de trefla zău
asul as așa ascuns asistă
careu de dame cu dulău!.

1:39 PM 6/2/2017

zile clipă

nu te mai erija în mamă
să-mi fii iubită nu e greu
nu face din orice o dramă
nu sunt elevul ăla din liceu

demult sunt un copil adult
vreau în lumină al tau nud
să il ating ușor, să îl ascult
să îl privesc chiar să aplaud

fii o clepsidră cu nisipul ud
c-un infinit de mine, amalgam
încet vor trece ore nu exclud
iar zile într-o clipă conjugăm.

2:46 PM 6/1/2017