imperfecțiune

ninge plouă cu noroace pe coclauri
tandru tatuată pielea sufletului
cu imperfecțiune morală caracteristică
se desfată topindu-se încet



la picioare găsește culcuș



flori roz-purpurii mângâie măgura
inepuizabilă întărește
răsfățul neanunțat încălzește
și picură ambrozie în soare
zeii sunt mai darnici ca niciodată
cu mărinimie variabila
mai mare decât orice măsură data
de ierarhia socială


ordonate într-un șir simțurile
râd haotic dar speră nemurirea

olalaaa !

capacitate limitată circulă
prin fir steluțe albastre
degeaba răsucesc împrejur
răspunsul constructiv așteptat


justificarea nu păstrează esența
alterată pierde procesul și nu corespunde
standardelor dovedite originar
prezumtivul prezent și perfect
pasul făcut ireal
veninul străin



olalaaa ce bătălie dură
în negre valuri se zbate meduza
chinuit plutește in spume

revin ...

firavă clipă

o clipă !...

criza existențială revine periodic
mediul nociv menținut stă la bază
activitate nervoasă susținută


firavă secunda tamponează
inevitabil minutul se pierde în trecut
pietre luminau timpuri


dependente de
lungimea rezonanței efective
din cutia cu endorfină
eliberată de un reflex condiționat
existență concomitentă și puritate
perfect calibrate
orele trec rânduri, rânduri
mecanismul zvâcnește constant
contorul înregistrează felii de vreme
atașate pe un ecran transparent

clona

 scriu ... nu gândesc, doar scriu
 imaginea memorată e clonă
 îmi petrec timpul mulțumit
 fantezia îmi joacă feste
 cu emfază din lipsă de subiect
 scrijelesc pe sticla neagră
 amintiri redate cu înflăcărare
 ușa desfătăciunii se va deschide
 curând... dar mai degrabă niciodată
 intens un gând se mulează
 un creier pierdut sub zăpezi
 totuși e un... cam așa...
 dar scriu și calc pe cadavre
 și după mine potopul.

static

 *
stai... nemișcare
goală clipa... galeș dilată
pupila desfătată
inima caută emoții subtile
tâmple zvâcnesc nevăzut
flutur aprins deasupra pieptului
visul se derulează concentric
dorința devine acut
pătrunde prin porul
trezit cu un sărut
abia perceptibil furnica
...

teama

mă tem să fii a mea
pierderi neprogramate întunecă
ziua își strânge mugurii
noaptea luminează căi neatinse
încă buzele tale cărnoase sărută
amintirile pierdute poate ...
dar, așteptarea să nască
dintr-un gram de infinit promis
din suflet, cerebral sau din greșeală
dragoste


așezat pe canapeaua șansei
șlefuiesc piatra cu trudă
împart praf sclipitor rezultat


aproape matematic cerul
își scutură visul și geme alb
iarna

de nepatruns

atracție demonstrată
ademenire, stări, definiții
lugubre
gropi proaspăt săpate
rostogolire în neant


de nepătruns !!! ...
strigă disperată lumina


eu vreau pătrunsă în locul
rotund, descoperit
apoi în lume tot strălucitoare
cu fruntea sus și nepătata
o !  aspră, desfătare data


la izvor un ol e dus...
e spart acum
un ciob micuț, din întâmplare
se vaită, el prelung
în gura mare
ardea lumina asta, tare ...

un fel de natura (L)

am deschis săculețul din catifea

zgomotul țâșnește sălbatic prin gâtul
rotund, fire de sfoară zvâcnesc
necontrolat... grosimea, lungimea
se desfășoară, intermitență asigurată


avalanșa, un bolovan ...
strălucitor, lumina cade
pe albia râului albastru
transparența dintr-un pahar
se revarsă și e destul


nu-și regăsește utilitatea izvorul
secat acum râul curge murdar
tulburat mistrețul se-adapă
cu lichidul vâscos și pietre,
noroi.

lacrima

călătoria către sud-est întrece
lumina, retina se zbate, deschisă
lumea viselor și pale înghețate,
urmează calea spre mine...
iubirea e nebună

a mea este durerea, crâncen sevrajul
vezi...  o țigară abia aprinsă și aer
de neoprit e focul ... sclipirea,
explozia ...

bețe aromate mistuie
de la început dragostea. Uită ...
Icar cade în derizoriu
în vid, soarele nu s-a încălzit niciodată,
cu raze de pene lipite cu ceară
un zâmbet sarcastic

plâng amintiri iluzorii
lacrimi cad în neant, nedefinite
osândă și e nedrept.

început

fluturi, transparenți zburdă
pe câmpul, asimetric
jocul ireal nu se oprește ...
un mânz paște liniștit,

completează

lumea abia concepută întinsă ...
în zborul constant, penele sfâșie aerul
vulturi

înserarea nu doare,
e încă lumină ...
roșu de cireașă necoaptă
plutește încă pe cer... astrul
noaptea în locul zilei se dezmiardă
firesc

o țigară complet savurată
odihnește acum lângă alta
spuza ascunsă subtil
în cenușă abia mai sclipește
lumea se înfășoară subit în convulsii ...
dispare epuizată seara.

sălbăticiune

chipuri privesc cu mirare...
pătimașe dorințe, destin
căpăstrul și șaua nouă
în frâu animalul sublim
se scutură întruna
pintenii mușcă
zbucium și spume


tropot se aude mai tare
nepotcovite copite, trec repetat
sparg țărâna uscată
apăsare sporită, colb se ridică
în zări ecou se propagă concentric
o șoaptă ajunge dincolo de cerc.

iapa nebună trântește
bocancul la fel de nebun
țărâna  neagră, urme de luptă
vaiet și fum ...