Un sfert ...

     După un sfert de oră de mers, pe strada fără umbră se conturau din ce în ce mai evident locurile cunoscute din preajma reședinței. Praful fin s-a așezat pe pantofii lustruiți în prealabil și se încăpățâna sa rămână acolo, neatins. Fântâna veche din colț, parcă aștepta sosirea noastră... o cană cu apa rece. Am profitat, din plin. Strălucirea neagră a pantofilor s-a mai refăcut. Cu un clinchet sec, metalic cheia s-a răsucit ... N-a trecut mult și după o mică gustare jocul a început. Hărmălaia parcă deranja puțin, așa că rulou-rile din lemn au răpăit neîntârziat, totuși în surdină se auzea din timp în timp :
 - Împărate Luminate, câți pași îmi dai ?
În funcție de predispoziția și de laudele care i se aduceau, împăratul hotăra cam plictisit :
 - Doi pași de ...

 Roțile vehiculului au scârțâit violent pe asfaltul umed. Din inerție, pasagerii, involuntar s-au aplecat. Cineva s-a lovit la un umăr și din cauza durerii nu se mai putea mișca. S-a creat instantaneu panică, pasagerii se uitau unii la alții nedumeriți.
    Un sfert de ora lipsea ... un timp, un timp ... unde mi-e timpul ?  Zicea Ucu în gând ...