Cu pași mici, ținându-ne de mâna, înaintam spre reședința de vara. Deodată ca din senin o dorință a început să se întrezărească printre alte gânduri. Sferele aminteau de ceva, ceva destul de greu de obținut. Ne-am oprit, priveam și deodată am întrebat:- Nu-i așa că acolo, în pom aveți portocale ?
După câteva clipe de gândire, a venit și răspunsul... cam îndoielnic e drept :
- Da ! Portocale, portocale ...
- Vrem și noi câteva, se poate ?
În sfârșit, degetele, au reușit să decojească sfera, cu blândețea atât de necesară, ca miezul să fie afectat cât mai puțin, până un sâmbure mare și unic s-a lăsat descoperit. Rămas aproape intact dar gol se întrezăreau doar amintirile... Aceleași degete acum pătrundeau printre frânturi încercând să imite parcă ceva. Câteva bucăți s-au lăsat modelate ca... gândul.
Ah ! Ce bună a fost, portocala !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu