incert

hai, să ne vedem în astă seară
în cafeneaua care este sub castani
cred că știi care, aceea lângă autogară
unde ne întâlnim de niște săptămâni

aș vrea să îți vorbesc în tihnă
să te cunosc mai bine aș vrea
dar tu ești mai mereu fără odihnă
aș vrea să-ți spun despre ideea mea

să te cinstesc de drag ca pe o doamnă
să te așez pe tapițatul loc, din fata mea
să te văd cât mai bine, nu mă condamna
să te sorb toată, din ochi, ca pe-o cafea

nu vrei să dai tu curs acestei invitații
zici că ai treabă mereu ești obosită
pare așa un fel de lene fără aspirații
este ciudat, învârți pe deget o cosiță.

cartelă

văd fluturi, niște fluturi cu aripi albe
o pată mică neagră acolo pare pictată
toți fluturii se agită așa par că fac probe
totuși pata rămâne acolo înghețată

văd cum tragi de tricoul fără mâneci involuntar
în sus, în jos, stânga, acum spre dreapta
fără succes vrei să alungi fluturi rudimentar
eu nu încerc să îți spun mai bine așteaptă

văd cum simți fiori fluturi în partea cea buna
dacă vrei lasă-te dusă așa de valul de gânduri
dacă nu ți-e totuna ia telefonul, sună
sau ia o coală, scrie pe ea câteva rânduri

văd cum aștepți din nou răstimpul un timp
probabil tu ai ales ceva, se întâmplă
fluturii zboară cu aripi departe pe câmp
tu vrei să faci navetă 200 km ? vorbește, cartelă.

eu nu mă văd așa.

ireal

tu ființă înmiresmată, tu iz de iasomie
încerc să te pricep concret dar și în infraroșu
îmi vine să te colorez neapărat în roșu
mireasma ta degajă parfum de armonie

toți spun că pare, așa că ești un fel de vrajă
tu generezi fără să vrei mereu povești subtile
el personajul principal în roluri versatile
el basmul tău mă face, să stau mereu de strajă

fața ta albă suav  tăiată o formă nemaipomenită
atât de fină încât de atât descris mi s-a tocit penița

aștept momentul, o bluză semitransparentă
mă îndeamnă să studiez o siluetă aparentă

rotunzii umeri albi, clavicule și sfârcuri tari
aceste forme capabile să genereze niște stări.

deranj

luciul incolor, reflectă vârfurile brazilor
pe mal un țânc studia unghiul de impact
roca atinge calmul apei, desfătarea ochilor
niște cercuri unduiesc pe rând pline de tact.

prețuri mici

merg la pas pe bulevard
mă înnebunește o sete
privesc în jurul meu un iard
localizez un supermarket iete

intrarea, ușa este cu un senzor
sesam, nu zic, deschisă cale
mă dau pe langă rafturi binisor
caut apa doar, să fie fără chimicale

privesc la prețuri, mici de tot
abia zăresc dar bănuiesc că-i scris
așa că iau bidon cu coș cu tot
la casă îmi dă bonul un înscris

plătesc de parcă ar fi o bere
într-adevăr sunt prețuri mici
beau eu cu sete apa e o binecuvântare
mai important era el prețul, brici.

enervare

de fapt încep să îmi pierd răbdarea
mă sâcâie de-a dreptul mă irită
așa îmi pare că îmi pierd eu răsuflarea
te văd mereu strălucitoare, ca o pirită.

minunat

mă întrebam eu ce înseamnă acest cuvânt
cred că până la urmă e un fel de mirare
surprindere se pare dar nu prea este relevant
despre o poezie, cuvântul singur, eu cer o descifrare.

mulțumesc.

existență perfidă

bucată de fildeș cu toate șase fețe
pe o față e un punct negru unu
pe alta un doi îl scap dintre degete
trei pe o alta după ce sare parcă e gnu
cu fața în sus un patru, apare oaspete
uneori cinci se vede după ce tremură
acel șase râvnitul, poate după tăvălitură

am mai multe din astea le arunc pe o masă
ce șanse sunt, norocul, grimasă

sau nu.

aprobare

stau pe o falnică stâncă, aștept
mă sprijin de ea cu o mână
niște forme neregulate accept
îmbrăcat doar în albă cămașă
pantalonul, la dungă e drept
mă gândesc să scriu în română
amintiri să crestez la îndemn
cu o daltă să fac doar un semn
o! doamnă, ești atât de frumoasă

admit.

© Daniel Petrică

desen

Ion, Ioana ...

Ioane, Ioane la mulți ani
o zi cu mastică multă
vesel tu mereu cu fani
sau de vrei o afinată
cu afine de astă toamnă
să-i placă și Ioanei iată
bineînțeles că-i doamnă
mult și bine apreciată.

La mulți ani !

47°44′N meridianul 25°0′E

pe o trecere de pietoni zebră uzată
persoane traversează o iarnă rece
ce are toate albe șterse cincisprezece
societatea civilă nu poate fi acuzată
de vină este vijelia viforul dat naibii
ce vine de la polul nord pe un meridian
acum când totul e așa, un fel de porțelan
de ce să ne mai ascundem în iluzii
nu prea contează cine-i la cunoaștere
47°44′N meridianul 25°0′E e buclucaș
mereu, el generează noi mistere
avem noi tot mereu în drumul lui lăcaș
cu siguranța nu avem noi altă alegere
să emigrăm toți poate, dar asta e înfrângere.

foarte importat

șuvițe prelungind pe umeri, croșeta-te
sfidează puțin firescul gravitației
elimină din frunte urme de anxietate
blânde sprâncene. ca niște negri mielușei

albastrul ochilor tai mă înfioară
de fiecare dată în alta nuanță
acel albastru-verde oglinjoară
pare că reflectă fin din albă faianță

năsucul tău puțin în vânt sfidează
viața fără țintă, enigma, insuccesul
orice vizibilă eroare pare că încetează
îți face mai interesant chiar râsul

gura ta e ca o pârguită fragă
roșii nuanțe par să contureze buze
din arcuitul semn chiar eros. dragă
încearcă să îmi spună buburuze.

istorie albastră

mă trezesc de dimineață
nu am cărți, am un caiet în mapă
merg la școală, ca o depravată
apoi mă așez în bancă, țoapă

trece ora pauza vine ies pe hol
dracu știe cum se face, mă vede un profesor
deodată începe, cântă într-un si bemol
ai rupt clanța de alama să pui succesor

eu am fost cuminte, jur
să spui tatei, mamei, cui vrei tu
să vină la școală să privim primprejur
să vorbim oleacă despre paspartu

pune tata broasca, clanța, tot ce trebuie
se stinge astfel vrajba. mulțumiți de treabă
toate bune și frumoase, pe mine mă chinuie
e ideea asta snoabă care nici nu mă întreabă

trece anul nu contează se cam bulucesc elevii
nu încap ei toți deodată, ușa clasei de chimie
alta clanță cu bucluc, pare să devină, listă. poate achiziții
ultimul eu intru, cineva trântește, devine alchimie

mă freacă bine un an de zile, mă lasă corigent
dar toate astea par așa că nici nu mai contează
când formatorul principal devine atât de exigent
îmi zice "stâlp al societății", dar mie nu-mi rimează

de ani mă tot gândesc nedumerit la asta
am întrebat și ce-o fi vrut sa spună
mi-a zis la fel, așa că eu încerc să pot opri năpasta
nu vreau să întâlnesc graffiti, să pot opri minciună.

bricheta de un leu

roata mea face scântei
apoi flacăra se aprinde
vreau să aprind țigara ei
dar totul se desprinde.