vineri, 22 iunie 2018

Vin, vino

murmurul mării, veșnic oftat
gândul ca briza, vele în vânt
o da, ah vântul, nelimitat
direcția o văd pe sextant

tăcută pe o stâncă stăteai
mă priveai așa, doar pe mine
vreau să știu despre ce așteptai
să zic, sau să fac, eu mai bine

să zic nu mă pricep frumoaso
iar de făcut sunt cam stângaci
poate, să bat un cui pe verso

O să rămânem tot așa, săraci.

© Daniel Petrică
Montana 22 iun. 2018