duminică, 28 februarie 2016

mărțișor


legat cu alb și roșu șnur
un mic simbol de primăvară
un dar, primește-l doamnă, domnișoară
să-l faci să fie un huzur
tu soare pe pământul ăsta pari că ești
ai coborât din cer
n-ai reușit să mergi prea mult că te-a răpit un cerber
dar nici voinicul, acela din povești
n-a stat prea mult pe gânduri
el a zburat cu aripi, pe acele negre ziduri
în luptă dreaptă a chemat pe negrul cerber rău
și în albastrul infinit din nou ai luminat, dar vai flăcău
șiruri de sânge cald s-au revărsat, zăpada albă s-a topit
mulți ghiocei au răsărit.


sâmbătă, 27 februarie 2016

pretenții


ne întâlnim a doua oară în scurt timp
mă faci să simt un fel de regret
nu mai face tu femeie, mișcări de cabaret
nu reproșez nimic dar ești în contratimp
un astfel de comportament în public
nu mă determină să te ador
nu vreau nici să devin un fel de picador
și nici să scriu niște poeme oblic
nu sunt posac să nu iți înțeleg starea
îți vreau tot binele din lume ba chiar și înălțarea
pe cele mai înalte culmi te întrevăd
ca pe un camarad
așa am zis și zic că se cuvine
să recunoști, că nu îți zic de rău, numai de bine


joi, 25 februarie 2016

repetiție obsesivă


să ne zâmbim și miercuri sau joi
sau poate, în fiecare zi de marți
ce zici ? citim împreună câteva cărți
să discutăm despre ele apoi
înfățișarea plăcută a ta, îmi revine în gânduri mereu
parcă pășim împreună, taiorul iți vine perfect
botina și fusta, sunt de efect
să te uit doar o clipă, să știi că mi-e greu
sistematic discursul repet
îmi pare așa, că vreau să creez un antet
secundarul cel negru se mișcă prea lent
la final de mișcare pare cărunt
dar dacă ar fi să fii lângă mine acum
cred ca aș fi capabil să îți spun discursul oricum.

miercuri, 24 februarie 2016

de vorba cu tine


în seara zilei precedente
te așteptam pe alei, tu ai ajuns
eu am primit acel răspuns
au fost momente evidente
acum și dacă tot ai fost dispusă
să mergem la un ceai
și-ai reușit să faci din gândul meu un rai
să zici și vorba cea nespusă
să spunem vorbe ce-au rămas
acum când ninge pătimaș
să ne vedem de ale noastre
în paradisul cu lumini albastre
îmbrățișări calde cochete
să ne vedem iar pe îndelete

luni, 22 februarie 2016

îngăduință


mă duc în parcul mare seara
că am vorbit și se cuvine
să nu te chem în parc degeaba
aștept un sfert de oră, două
aprind țigara trag un fum
mă mai învârt trei pași pe-acolo
și timpul trece, trece, trece
mă uit la ceas e jumătate
un pic mai mult cu cinci minute
scot telefonul dau mesaj

vin imediat doar o secundă
mai am doar să îmi pun bluzița
și rujul să mi-l pun pe buze

eu, cu paltonul și e un frig de nu mai pot.


duminică, 21 februarie 2016

inițiativă inocentă

te-am văzut cam de trei ori
odată pe o stradă mai în centru
aveai un pas vioi dar legănat
și cred că te grăbeai.
a doua oară așteptai ceva la stand
cred că să îți dea restul.
ultima dată te-am văzut
la teatru scena cum o urmăreai zâmbind discret.
dar te-am privit de-atâtea ori și mi-a plăcut
acum mi s-a aprins călcâiul
cum nu mai am nici liniște și nici să uit nu pot
aș vrea frumoasă doamnă a visurilor mele
să ne întâlnim în parcul mare să vorbim
ce este nou în lună ce este vechi în stele.

miercuri, 17 februarie 2016

nerăbdare

trec nenumărate zile și nopți
albe benzi urme de litere înnebunite
țintuiesc hârtia imaculată.
spune-mi
ce culoare va avea prima noastră întâlnire
drepte, frânte, ondulate,
roșie, mov, albastră
sau curcubeul nu are suficiente nuanțe și e prea curbat
?
spune-mi.


duminică, 14 februarie 2016

vis-a-vis

un coviltir cu pofte
disponibile și goale se petrec.
austrul potcovește iepele patimilor
ce poartă paharul scăldat în sentimente
bea. e dulce licoarea
muza, în struna vântului șade la masa raiului
niște cuvinte încâlcite într-un sedum carpaticum
ce se rostesc într-una
privirea ta albă frumoasă, soare tânjește
cămin și limbi de foc
ambiental.
și cum acum afară plouă rece și tembel
pe dinăuntru sigur e
blestem, o zbatere-amor.