Nufăr

tu, eu și o ploaie

Era o arșiță și o sete
poteci acoperite cu mister
cer cu stele ce sclipeau în noapte
secate apele și în iezer

nu mai plouase, cam de vreo trei luni
doar soarele pe cer ardea nebun
iar norii erau doar promisiuni
acum mi-e dificil să tot transpun

și a început să bată vântul
și norii s-au tot adunat pe cer
și acum pot să constat doar faptul
Că ploaia e un fel de mesager.

© Daniel Petrică
Montana 3 Dec. 2018

Toată toamna

doar susurul frunzelor s-a estompat
vara în trena toamnei este încă
râul se scurge liniștit prin luncă
un cuplu adineauri ... s-au sărutat

așa se văd florile toamnei, roșcat
cu niște mantii sculptate estetic
în suflete este încă văratic
și iubiri târzii, care s-au întâmplat

frunze foșnesc învelite în mister
ar trebui să îmi pun si mănușa
că picuri de ploaie cad pe la Bocșa
Și vine și iarna cu frig si cu ger.

© Daniel Petrică
17 Noiembrie 2018

Fragment

Fragment

dar sună clopoțelul

pauză, ora s-a sfârșit

stăm bine cu moralul

noi în curte am ieșit

fetele se perpelesc

fizica urmează iar

și băieții se vorbesc

partida de remi, zar

dacă stau să mă gândesc

anii au trecut în zbor

totul e așa, firesc

Mă cuprinde un fior.

© Daniel Petrică

Montana 9 Noiembrie 2018

Octombrie cald

Octombrie cald

dimineața e frumoasă
după-amiază e la fel
astă-seară ies din casă
la colț cântă un menestrel

acum, am văzut o fustă
nu știu cum să-i dau de știre
mie îmi pare artistă
și aș vrea o lămurire

am în gânduri o fantasmă
versurile aș vrea să-i zic
îmi zâmbește cam de formă
Și îmi trimite un, pupic!

© Daniel Petrică
Montana 29 Oct. 2018

Fire

arsă toamnă înverșunată
în cei cinci copaci ce stau șirag
este toamnă înfierbântată
despuiate crengi, sunt pe drumeag

mai încolo este o bancă
totuși o privesc așa, nespus
ființa dinainte-mi calcă
cu un zâmbet dulce și dispus

următoarea clipă am visat
am uitat de mine, am uitat
între timp făptura a plecat
Știu doar că ceva s-a întâmplat.

Daniel Petrică
Montana 12 Noiembrie 2018

Cred. (trăirea)

Cred. (trăirea)

alege ce vrei, când simți tresărire
în momentul acela, clipe în șir
înșirate sălbatic, sunt elixir
nevăzută, revelată trăire

și curge lent trupul mlădiu și firav
se cerne în aer, e incoerent
cruzimea, conturul și zarea, pregnant
sunt atent, te văd în culoarea suav

mi se sparge pieptul, oase se desfac
inima pulsează, ritmul infernal
mă stârnești femeie, dionisiac

am să zic acuma sapiențial
că e toamnă doamnă chiar și în iatac
Cad în parcuri frunze, cârpe în final.

© Daniel Petrică
Montana 27.10.2018

cu velierul pe Marea Neagră

      Am ajuns în portul turistic Tomis ... . Pentru început un vânt favorabil a umflat pânzele scoțând ambarcațiunea în larg. Clădirile de pe țărm se vedeau din ce în ce mai mici. Ne apropiam de navele care așteptau să intre în portul Constanța. Navigam pe o mare neașteptat de liniștită. Ne-am întins la vorbă cu pilotul, nici n-am sesizat cât de departe de țărm am ajuns. Lin, ne curta un alt velier. Am făcut poze. Părea că nimic nu îl putea reține din avântul cu care aluneca pe valurile ce sclipeau în soarele amurgului. După câteva minute s-a îndepărtat și părea că este integrat în decor. Trecuse ceva timp. Marinarul a început să facă manevre pentru a duce barca la destinație numai că vântul nu prea îl ajuta. Într-un final, după ce pânzele și cârma au fost așezate în poziții relativ favorabile, am început să povestim. Aproape se întunecase când după câteva zigzaguri largi pe mare, arta navigației zicea marinarul, a început o ploaie măruntă și rece. După vreun sfert de oră am ancorat la destinație.

©Daniel Petrică
Montana 23 Iul. 2018

muzeul de locomotive cu abur din Reșița

Un muzeu în aer liber. Sunt expuse locomotive fabricate la Reșița. Exponatele au fost funcționale și au fost construite între anii 1872 - 1958

© Daniel Petrică
Montana 22 iul. 2018

Vin, vino

murmurul mării, veșnic oftat
gândul ca briza, vele în vânt
o da, ah vântul, nelimitat
direcția o văd pe sextant

tăcută pe o stâncă stăteai
mă priveai așa, doar pe mine
vreau să știu despre ce așteptai
să zic, sau să fac, eu mai bine

să zic nu mă pricep frumoaso
iar de făcut sunt cam stângaci
poate, să bat un cui pe verso

O să rămânem tot așa, săraci.

© Daniel Petrică
Montana 22 iun. 2018

El și Ea, anotimpul iubirii

pe aleea pietruită
stele, flori de liliac
o albină ciufulită
simte paradiziac

tremurate flori albastre
cu parfum de liliac
amintind de fericire
aer afrodiziac

Mai încolo diabolici
se desfată grațios
pe o bancă, sunt simpatici
se sărută păcătos.

© Daniel Petrică
Montana 1 Mai 2018

poem irezistibil

rebele bucle blonde cârlionțate
tremură încet în briză inegal
în suspine cadențate de santal
valurile albastre par gravate

sunt niște gânduri, pete reflectate
în lumini de stele, luna un oval
astrul nopții în oglindă, face val
tentant suflete nude fac păcate

și vreau atingerea, momentul, clipa
carnea tremurând necontrolat, subtil
să văd cum se deschide galeș, pleoapa

umărul alb, rotund și adorabil
să văd aievea cum crește aripa
Constat că ești poem irezistibil.

© Daniel Petrică
Montana 24 Mai 2018

Rendez-vous

vinul alb dulceag cu aromă de sex
sfârcuri tari împing cămașa umedă
nasturi nebuni stau să se rupă din plex
Ah! Cât de mult aș vrea să te văd nudă

catifelați sânii crapă aerul

adevărul se pierde pe miriște
în tempo alert secundele zboară
după câteva ore descentrate
doar inimi se zvârcolesc ca o vară

© Daniel Petrică
Montana 17 Apr. 2018

Un soi de mică inundație

nisip, bărbatul făcu, nț și nu, nu
cu un soi de zâmbet primitiv, smârcos
se uită la ceas, abia ora unu
vrea să pășească prin furtună-i imos

se așteaptă pe la două să treacă
își bagă piciorul, galoșul lucios
întoarce manșeta de jos, tot pe dos
pantalonul să nu se facă fleașcă

Și doar la cinci metri era un tufiș.

© Daniel Petrică
Montana 16 Apr. 2018

decor

rond fântâna cu apă cristalină
în umbre tremurate unduiește
cu niște valuri mici de muselină
soarele în ele se oglindește

țâșnesc duhurile prea transparente
hain milimetrice orificii
încăpățânate vor să înfrunte
ingratele legi ale esteticii

miliarde stropii zburdă în aer
pieziș de alb strălucește lumina
levitând parcă deasupra de iezer
curcubeul își urmează rutina.

© Daniel Petrică
Montana 10 Apr. 2018

Epigon

uite în dreapta apoi privește sus
nu este justificat abandonul
întotdeauna este ceva de spus
nu se știe ce naște epigonul

scrietor, așa un fel de scrisoare
poate din voință divină creat
să știe urmașii, unde, ce îl doare
știind riscul, mă, este ceva forțat

decurgând din rațiune umană
audibile expresii ce strigă
șuriul, tăișul mișcat în rană

Numai așa ca să stea sus, pe creangă.


© Daniel Petrică
Montana 15 Apr. 2018

pastel, hazard

de cele mai multe ori las sufletul
să mă ducă acolo unde vrea el
și aș vrea mereu să trăiesc momentul
îmi trece prin creier visul, un pastel

mă întreb tot mai des dacă vreau, să fiu
împreună cu tine sentimental
sau doar vreau să adopt culoarea mieriu
doar, să memorez încă un salt fatal

văd că îți faci reclamă pe bulevard
pe corso bâjbâi fâșii de suspine
îmi place să văd, că există hazard
ți-ar plăcea să te știi plină de mine.

© Daniel Petrică
Montana 9 Apr. 2018

Atât de galbenă

în adâncul nopții, în care mă scald
știu că nu merit, iubirile târzii
galbena lumină, ivită din șold
îmi seamănă leit, cu niște frezii

e noapte, sunt iluminat de flori
apoi ți-am îngânat un compliment
e plin cu lauri, sclipind snop-uri fiori
Are conținut atât de evident.

© Daniel Petrică
07 - 18 Mar 2018

optimism

cred că răul, se înfiripă
și în crengile cu flori de Mai
ce e greșit, ne preocupă
de suferință, ne ținem scai

de optimism, noi ducem lipsă
privind Lumea așa cum este
să n-o vedem, ca pe o farsă
să, folosim cuvinte caste

nevoi, culoare secundară
pâinea, e doar delicatesă
apa, o băutură rară
nervoasă, frumoasă prințesă.

© Daniel Petrică
27 Mar. 2018

copleșire

mă năpădesc imaginile
vena îmi șuieră nebună
o trestie contracțiile
urechile îmi sunt uzină

© Daniel Petrică
Montana 27 Mar. 2018

mulțumire

în viața asta ca un vifor
un iureș drept, de fapte strâmbe
în care nimic nu e ușor
Pământ pe care totul fierbe

mă mulțumesc cu lucruri, simple
pe muzică de Bach rotire
ori, numai câteva vocale
sunt multă, multă împlinire

© Daniel Petrică
Montana 26 Mar. 2018

entuziasm

și vei vedea că va fi bine iarăși
o pasiune cuibărită în noi
atât de verde încât, vom fi fruntași
la așternut, cuvintele pe foi

să gândim nu are sens că vin șuvoi
cursiv, aprins sau fascinant, fervoare
cuvinte versuri și căldură în doi
Pot fi delicatese culinare.

© Daniel Petrică
Montana 23 Mar. 2018

îngrijorare

îmi pasă de faptul împlinit acum
frigul, mi-e primăvară încă rece
încă sunt flori de gheață fără parfum
pe mugurii ce par să se înece

sunt cam neliniștit și mă frământă
e primăvară doar în cer, în aștri
soarele lucește, nu își împlântă
razele lui calde, printre crengi de meri.

© Daniel Petrică
Montana 24 Mar. 2018

plictiseală

mi-e așa o lehamite de mine
încât strigătul tăcut mă trosnește
vine la minut, iar să mă amâne
să mă joc cu magneții, mă silește.

© Daniel Petrică
Montana 25 Mar. 2018

Atât de galbenă

în adâncul nopții, în care mă scald
știu că nu merit, iubirile târzii
galbena lumină, ivită din șold
îmi seamănă leit, cu niște frezii

este noapte, sunt iluminat de flori
ca în vis, am ridicat un monument
e plin cu lauri, sclipind snop-uri fiori
în traiectul său, atât de ascendent

© Daniel Petrică
07 Mar 2018

Să nu fugi

aș vrea să rămâi cu mine, să nu fugi
nici nu prea știu să trăiesc fără vise
zile și nopți ar fi poate prea lungi
Culorile vântului n-ar fi scrise.

© Daniel Petrică
Montana 17 Feb. 2018