linie

vreau mâine cu rost să treacă efemer
să ne atingem iar priviri fixate
așa cum bine știi orice se poate
nu-i cine știe ce, dar îți ofer
un loc in lumea mea, un loc de cinste
am să fac totul să uiți dezamăgiri
să nu-ți mai amintești nemulțumiri
și nici de toate lucrurile triste
aștept cuminte în colțul meu cu grai
speranța, îți vei hotărâ destinul
secretul meu este că-mi colorai
și zâmbetul și gândul și veninul
iar mai presus de toate îmi tulburai
ființa toată, mai ales vulcanul.

© Daniel Petrică
Montana 16 Dec. 2017

aromă

aromă

două lumânări

aprinsele suflete

două, albe păsări

pe masă țigarete

față în față noi

zicem de ore

trăiri noi

despre

*

*

*

*

persoane

© Daniel Petrică
Montana 26 Nov.2017

condamnare

întâlnește-mă, cu niște flori
îmi place parfumul de zambile
în brațe cu legături de fiori
să ai și sărutul la tine

nu uita nici vâltorile iernii
când strângi degetele în floare
că nu vreau să înțeleg spinii,
nici pisica, că vrea să zboare

să fii cu tălpile goale să simți
pământul și piatra rotundă
și niște fire de iarbă cuminți
sunt la stejar, aștept, e osândă.

© Daniel Petrică
Montana 6 Nov. 2017

revedere

întâlnește-mă, cu niște culori
îmi place parfumul de zambile
în brațe cu legături de fiori
să ai și sărutul la tine

nu uita canicula verii
când strângi degetele în floare
că nu vreau să înțeleg spinii
nici râul curgând spre izvoare

să fii cu tălpile goale să simți
pământul și piatra rotundă
niște fire de iarbă cuminți.

Hai la o cafea în mansardă.

© Daniel Petrică
15 Noiembrie 2018

vademecum

pe mese buchete de flori albastre
mese rotunde din negru abanos
pletele tale unduiesc grațios
reflectate subtil în diametre

detaliile albe miraculos
învălură subtil a petrecere
fustele încetează să fluture
un nou cântec devine contagios

mă sfidezi de un timp dar îți zic acum
mă provoci fără să vrei, inconștient
mă privești subtil, nu sunt vademecum

mi s-a aprins celula asentiment
vreau să îți spun la început, post-scriptum
doar nu e pentru asta regulament.

© Daniel Petrică
Montana 4 Nov. 2017

despre toamnă

între ramuri, soarele face popas
copacii negri sunt toți cam pe moarte
în aer legănate frunze triste
e zborul lin, se așează la taifas

cu ochii verzi privind în gol la plante
gri este o pisică pe mansardă
încolăcită toarce e candidă
desigur toate foarte importante

eu sunt singur, am rămas așa stingher
stau în colț cu toamna, te aștept să vii
nici nu prea știu cum să îți spun mai sincer

nu neg că sunt o toamnă am capricii
nici că viața mea e încă șantier
dar dacă vii exclude toți complicii.

© Daniel Petrică
Montana 21 Oct. 2017

neînțelegeri

aseară te ademeneam cu drag
tu la fereastră, făceai semne
cum că te-ai săturat de mine
și-am înțeles că nu am steag

ne despărțim acum e simplu
între noi sunt discrepanțe
e iubire plină de aroganțe
ce nu pot exista în cuplu

ai înțeles așa din nimereală
nebunule ce alb ți-e calul
rotund argintul, niște pinteni

ai zis povestea asta infernală
acum aș vrea să-mi umpli golul
să îmi arăți, în zbor venusieni

© Daniel Petrică
Montana 15 oct. 2017