imperfecțiune

ninge plouă cu noroace pe coclauri
tandru tatuată pielea sufletului
cu imperfecțiune morală caracteristică
se desfată topindu-se încet



la picioare găsește culcuș



flori roz-purpurii mângâie măgura
inepuizabilă întărește
răsfățul neanunțat încălzește
și picură ambrozie în soare
zeii sunt mai darnici ca niciodată
cu mărinimie variabila
mai mare decât orice măsură data
de ierarhia socială


ordonate într-un șir simțurile
râd haotic dar speră nemurirea

olalaaa !

capacitate limitată circulă
prin fir steluțe albastre
degeaba răsucesc împrejur
răspunsul constructiv așteptat


justificarea nu păstrează esența
alterată pierde procesul și nu corespunde
standardelor dovedite originar
prezumtivul prezent și perfect
pasul făcut ireal
veninul străin



olalaaa ce bătălie dură
în negre valuri se zbate meduza
chinuit plutește in spume

revin ...

firavă clipă

o clipă !...

criza existențială revine periodic
mediul nociv menținut stă la bază
activitate nervoasă susținută


firavă secunda tamponează
inevitabil minutul se pierde în trecut
pietre luminau timpuri


dependente de
lungimea rezonanței efective
din cutia cu endorfină
eliberată de un reflex condiționat
existență concomitentă și puritate
perfect calibrate
orele trec rânduri, rânduri
mecanismul zvâcnește constant
contorul înregistrează felii de vreme
atașate pe un ecran transparent

clona

 scriu ... nu gândesc, doar scriu
 imaginea memorată e clonă
 îmi petrec timpul mulțumit
 fantezia îmi joacă feste
 cu emfază din lipsă de subiect
 scrijelesc pe sticla neagră
 amintiri redate cu înflăcărare
 ușa desfătăciunii se va deschide
 curând... dar mai degrabă niciodată
 intens un gând se mulează
 un creier pierdut sub zăpezi
 totuși e un... cam așa...
 dar scriu și calc pe cadavre
 și după mine potopul.

static

 *
stai... nemișcare
goală clipa... galeș dilată
pupila desfătată
inima caută emoții subtile
tâmple zvâcnesc nevăzut
flutur aprins deasupra pieptului
visul se derulează concentric
dorința devine acut
pătrunde prin porul
trezit cu un sărut
abia perceptibil furnica
...

teama

mă tem să fii a mea
pierderi neprogramate întunecă
ziua își strânge mugurii
noaptea luminează căi neatinse
încă buzele tale cărnoase sărută
amintirile pierdute poate ...
dar, așteptarea să nască
dintr-un gram de infinit promis
din suflet, cerebral sau din greșeală
dragoste


așezat pe canapeaua șansei
șlefuiesc piatra cu trudă
împart praf sclipitor rezultat


aproape matematic cerul
își scutură visul și geme alb
iarna