Un soi de mică inundație

nisip, bărbatul făcu, nț și nu, nu
cu un soi de zâmbet primitiv, smârcos
se uită la ceas, abia ora unu
vrea să pășească prin furtună-i imos

se așteaptă pe la două să treacă
își bagă piciorul, galoșul lucios
întoarce manșeta de jos, tot pe dos
pantalonul să nu se facă fleașcă

Și doar la cinci metri era un tufiș.

© Daniel Petrică
Montana 16 Apr. 2018

decor

rond fântâna cu apă cristalină
în umbre tremurate unduiește
cu niște valuri mici de muselină
soarele în ele se oglindește

țâșnesc duhurile prea transparente
hain milimetrice orificii
încăpățânate vor să înfrunte
ingratele legi ale esteticii

miliarde stropii zburdă în aer
pieziș de alb strălucește lumina
levitând parcă deasupra de iezer
curcubeul își urmează rutina.

© Daniel Petrică
Montana 10 Apr. 2018

Epigon

uite în dreapta apoi privește sus
nu este justificat abandonul
întotdeauna este ceva de spus
nu se știe ce naște epigonul

scrietor, așa un fel de scrisoare
poate din voință divină creat
să știe urmașii, unde, ce îl doare
știind riscul, mă, este ceva forțat

decurgând din rațiune umană
audibile expresii ce strigă
șuriul, tăișul mișcat în rană

Numai așa ca să stea sus, pe creangă.


© Daniel Petrică
Montana 15 Apr. 2018

pastel, hazard

de cele mai multe ori las sufletul
să mă ducă acolo unde vrea el
și aș vrea mereu să trăiesc momentul
îmi trece prin creier visul, un pastel

mă întreb tot mai des dacă vreau, să fiu
împreună cu tine sentimental
sau doar vreau să adopt culoarea mieriu
doar, să memorez încă un salt fatal

văd că îți faci reclamă pe bulevard
pe corso bâjbâi fâșii de suspine
îmi place să văd, că există hazard
ți-ar plăcea să te știi plină de mine.

© Daniel Petrică
Montana 9 Apr. 2018

Atât de galbenă

în adâncul nopții, în care mă scald
știu că nu merit, iubirile târzii
galbena lumină, ivită din șold
îmi seamănă leit, cu niște frezii

e noapte, sunt iluminat de flori
apoi ți-am îngânat un compliment
e plin cu lauri, sclipind snop-uri fiori
Are conținut atât de evident.

© Daniel Petrică
07 - 18 Mar 2018

optimism

cred că răul, se înfiripă
și în crengile cu flori de Mai
ce e greșit, ne preocupă
de suferință, ne ținem scai

de optimism, noi ducem lipsă
privind Lumea așa cum este
să n-o vedem, ca pe o farsă
să, folosim cuvinte caste

nevoi, culoare secundară
pâinea, e doar delicatesă
apa, o băutură rară
nervoasă, frumoasă prințesă.

© Daniel Petrică
27 Mar. 2018