sâmbătă, 10 iunie 2017

norocul !

rudimentare elice de moară
macină azuriul cer fără nori
se perindă în zonă fecioara
aude vag printre pale viori

este un curent de aer în vale
invizibil, inodor, incolor tot
vânt în esență gânduri carnale
ridică piciorul pe treaptă sabot

mai sunt încă nouă, treptele toate
fecioara decât pe treapta de jos
morarul își zice : nu-s în palate
e numai o moară, nu mai prejos.

© Daniel Petrică
Montana 10 iun.2017



joi, 8 iunie 2017

floare de ...

floare de ...

tinerețe floare de nu mă uita
ești mereu în amintirea mea
incurabil gândul, sigur e ursita
uite tot la tine vin ca la cișmea
bine că ți-am zis eu strălucirea
ești raza care îmi excită mintea
să știi că nu pot să-mi țin firea
chiar dacă taci, tot ești a mea

autor Daniel Petrică
Montana 8 iun. 2017
http://efectesimulate.blogspot.ro/

luni, 5 iunie 2017

cafea cu vise

într-o ceașcă de cafea
zațul doar a mai rămas
ca să știu ce prorocea
stăteam cu mine la taifas

nu toți știu, ce zice soarta
și ce se vede în vedere
fin am apucat-o, toarta
m-am dus la o ghicitoare

mi-a zis că este fremătare
este ambiguu, sună rău
ca nu-și explică de ce oare
zicea că-i mare tămbălău

 © Daniel Petrică
Montana 5 Iun. 2017

duminică, 4 iunie 2017

de-a baba-oarba (tinerețe)

toți copiii de pe stradă
astăzi au ieșit la joc
într-un fel fac ei paradă
baba oarbă la mijloc

se învârt în jur o vreme
colorate haine trec
unii dintre ei fac scheme
alții în mână au fursec

"
Baba-baba oarba,
Unde-ți este roaba
Roaba ici, colea,
Ia-te după ea.
"

toată roata s-a oprit
recunoști copilul zău
babă. treci la pipăit
iar e babă un flăcău

Montana 5:55 AM 6/3/2017
© Daniel Petrica

plagiator

mi-am călcat pe cuvânt
am zis că nu mai scriu
îmi face din ochi un font
nici nu știu să îl descriu

timpul însă nu mă lasă
nu-mi mai pasă de nimic
vreau o curgere, melasă
vreau să fie totul ritmic

iau poze în grabă, poezii
le rescriu așa cum știu
aranjez să pară frezii
nu contează ce descriu.

4:12 PM 6/4/2017

alege

nu pot să-ți fiu lună, nu te pot înțelege
tu nu poți bea soare din pocal cu venin
așa-i pe lumea asta, cred că știi tu, e chin
nu sunt lună, nici soare nu-s, deci alege
poate e totuși ceva. lumina aștrilor seara
zic liniștită, pulverizate molecule de apă
în grădina cu felinare aprinse ce pleoapa
o închid ușor fără să vrei, arcușul vioara
cântând ritmic romanțe, ne îmbie în visare
să nici nu mai știm, dacă-i astăzi sau ieri.
alege.

© Dabiel Petrică
Montana 4 iun. 2017