desen

Ion, Ioana ...

Ioane, Ioane la mulți ani
o zi cu mastică multă
vesel tu mereu cu fani
sau de vrei o afinată
cu afine de astă toamnă
să-i placă și Ioanei iată
bineînțeles că-i doamnă
mult și bine apreciată.

La mulți ani !

47°44′N meridianul 25°0′E

pe o trecere de pietoni zebră uzată
persoane traversează o iarnă rece
ce are toate albe șterse cincisprezece
societatea civilă nu poate fi acuzată
de vină este vijelia viforul dat naibii
ce vine de la polul nord pe un meridian
acum când totul e așa, un fel de porțelan
de ce să ne mai ascundem în iluzii
nu prea contează cine-i la cunoaștere
47°44′N meridianul 25°0′E e buclucaș
mereu, el generează noi mistere
avem noi tot mereu în drumul lui lăcaș
cu siguranța nu avem noi altă alegere
să emigrăm toți poate, dar asta e înfrângere.

foarte importat

șuvițe prelungind pe umeri, croșeta-te
sfidează puțin firescul gravitației
elimină din frunte urme de anxietate
blânde sprâncene. ca niște negri mielușei

albastrul ochilor tai mă înfioară
de fiecare dată în alta nuanță
acel albastru-verde oglinjoară
pare că reflectă fin din albă faianță

năsucul tău puțin în vânt sfidează
viața fără țintă, enigma, insuccesul
orice vizibilă eroare pare că încetează
îți face mai interesant chiar râsul

gura ta e ca o pârguită fragă
roșii nuanțe par să contureze buze
din arcuitul semn chiar eros. dragă
încearcă să îmi spună buburuze.

istorie albastră

mă trezesc de dimineață
nu am cărți, am un caiet în mapă
merg la școală, ca o depravată
apoi mă așez în bancă, țoapă

trece ora pauza vine ies pe hol
dracu știe cum se face, mă vede un profesor
deodată începe, cântă într-un si bemol
ai rupt clanța de alama să pui succesor

eu am fost cuminte, jur
să spui tatei, mamei, cui vrei tu
să vină la școală să privim primprejur
să vorbim oleacă despre paspartu

pune tata broasca, clanța, tot ce trebuie
se stinge astfel vrajba. mulțumiți de treabă
toate bune și frumoase, pe mine mă chinuie
e ideea asta snoabă care nici nu mă întreabă

trece anul nu contează se cam bulucesc elevii
nu încap ei toți deodată, ușa clasei de chimie
alta clanță cu bucluc, pare să devină, listă. poate achiziții
ultimul eu intru, cineva trântește, devine alchimie

mă freacă bine un an de zile, mă lasă corigent
dar toate astea par așa că nici nu mai contează
când formatorul principal devine atât de exigent
îmi zice "stâlp al societății", dar mie nu-mi rimează

de ani mă tot gândesc nedumerit la asta
am întrebat și ce-o fi vrut sa spună
mi-a zis la fel, așa că eu încerc să pot opri năpasta
nu vreau să întâlnesc graffiti, să pot opri minciună.

bricheta de un leu

roata mea face scântei
apoi flacăra se aprinde
vreau să aprind țigara ei
dar totul se desprinde.