sfidează puțin firescul gravitației
elimină din frunte urme de anxietate
blânde sprâncene. ca niște negri mielușei
albastrul ochilor tai mă înfioară
de fiecare dată în alta nuanță
acel albastru-verde oglinjoară
pare că reflectă fin din albă faianță
năsucul tău puțin în vânt sfidează
viața fără țintă, enigma, insuccesul
orice vizibilă eroare pare că încetează
îți face mai interesant chiar râsul
gura ta e ca o pârguită fragă
roșii nuanțe par să contureze buze
din arcuitul semn chiar eros. dragă
încearcă să îmi spună buburuze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu