în miezul zilei se zbat niște aripi rotunde
sunt crescute așa parcă dintr-un mic fus
negre, fine două antene. poate prea jucăuș
se deplasa în zigzaguri ce păreau de niciunde
fiind obosit deja de sinuosul său drum
a găsit umărul la fel de rotund al muzei
cu membrele fine, s-a așezat acolo holtei
fior, sub tricou fără mâneci, sfârcuri cresc în volum
languroase priviri către mine se îndreaptă acum
eu pe dinafară. nici măcar nu știu, oarecum
e clar că habar n-am și nici nu știu ce să zic
sau mă gândesc încă dacă să mă complic
mai stau prin zonă o vreme amor mă săgetează cumplit
aș vrea să știu sigur dacă, de cine, să mă las păcălit.