fluturi în zonă

în miezul zilei se zbat niște aripi rotunde
sunt crescute așa parcă dintr-un mic fus
negre, fine două antene. poate prea jucăuș
se deplasa în zigzaguri ce păreau de niciunde
fiind obosit deja de sinuosul său drum
a găsit umărul la fel de rotund al muzei
cu membrele fine, s-a așezat acolo holtei
fior, sub tricou fără mâneci, sfârcuri cresc în volum
languroase priviri către mine se îndreaptă acum
eu pe dinafară. nici măcar nu știu, oarecum
e clar că habar n-am și nici nu știu ce să zic
sau mă gândesc încă dacă să mă  complic
mai stau prin zonă o vreme amor mă săgetează cumplit
aș vrea să știu sigur dacă, de cine, să mă las păcălit.

editie minimă

vocabular limitat doar puține cuvinte
pe care le reiau aproape mereu
le amestec până devin un fel de fructe pireu
nu îmi vin acum altele repede în minte
sunt unele obsedante de parcă ar vrea
culcuș să își facă de-a dreptul în craniul meu
încerc să le uit până nu devin imprimeu
dar nu mă lasă ele pe mine îmi vine să zic albăstrea
poezia e ca un must în care drojdii se pun
sau mai exact eu pot doar așa să presupun
fermentează până devine vin maturat
evident se creează un lichid imposibil de filtrat
cum vinul pe ani în cramă se păstrează
acolo eroarea devine oțet, se taxează

plouă dezordonat în lună

impactul rece cu trupul dezgolit
creează instant un fel de șoc termic
fiori contractă apoi dilată trupul ritmic
așa, am impresia că e un electrolit
am regăsit liniștea aceea de zi cu zi
sufletul s-a parcat pe marginea unui nor
evident respinge ideea de a fi călător
acum niște stropi cad dezordonat auzi ?

parchetul așezat v pare să tremure
sub greutatea undei de șoc, ciucure
un semiîntuneric dezvăluie cupele
însă ascunde subtil sânii, spatele
vinul matur atinge, vâscosul densul lichid
ce mai degrabă are rolul de ghid.

înainte de crăciun

hai să ne vedem sâmbătă seară
poate reușim să deturnăm luna
sunt sigur că vei accepta pralina
simți aroma ? scorțișoară.

promit că vor fi stele pe cer
comete vor trece aprinse
felinare pe alei vor fi stinse
statuia pe care o știi va fi grănicer
ronduri fiori de iubire prin noi vor trece
îți promit că nici nu va fi rece

hai să ne vedem sâmbătă seară
poate reușim să deturnăm luna
sunt sigur ca vei accepta pralina
simți aroma ? scorțișoară.

decembrie înainte de crăciun
mai încolo niște magi multe povești spun
colinde se cântă ne învăluie parcă un fum
vei înțelege sunt convins și oricum
vei accepta știind asta, eu presupun

hai să ne vedem sâmbătă seară
poate reușim să deturnăm luna
sunt sigur ca vei accepta pralina
simți aroma ? scorțișoara.

dorință paparudă

Niște ochi migdalați propagă câteva șoapte
aliniate orificiile cu apertură descrescătoare
stau nemișcate, de parcă nu ar dori o favoare
doi ochi ciuliți admit sunetul alb din noapte
poezia epică, tapat își etalează portativul
șablonul de culori aproape imaculat al romanței se vrea completat
nuanțe de albastru emotive se strecoară în interior neîncetat
evident câteva miresme din eden își defilează visul
gustul lămpii lui Aladin inconfundabil emite poeme lascive
astfel eu presupun că nu sunt necesare nici tratative
aprind o țigară, aștept cu nespusă dorință
să treacă timpul, secundarul în secundă scrie minutul, ființă
replica umbrei tale îmi deshidratează toate simțurile
Busola arată nordul sau sudul în emisfera sudică pe toate hărțile ?

© Daniel Petrică

aș vrea să știu

te cercetez mereu aș vrea să știu
ce dragoste mare m-a capturat
mereu și mereu sunt torturat
ca un pustiu

fără să am ploaie și vânt
fără să am nisip străveziu
fără culoare chiar de-i târziu
fără să am de la tine măcar un cuvânt
chiar dacă poate e mai mult aberant
sau pur și simplu neacademic și jenant

te cercetez mereu aș vrea să știu
ce dragoste mare m-a capturat
mereu și mereu sunt torturat
ca un pustiu

aș vrea să-mi spui asta de poți prin șoapte
aș vrea să-mi arăți așa prin fapte
aș vrea să nu te mai ascunzi în poze
aș vrea să nu îmi dai doar virtuale roze
te recunoști știu asta steluța mea din noapte

te cercetez mereu aș vrea să știu
ce dragoste mare m-a capturat
mereu și mereu sunt torturat
ca un pustiu