plouă dezordonat în lună

impactul rece cu trupul dezgolit
creează instant un fel de șoc termic
fiori contractă apoi dilată trupul ritmic
așa, am impresia că e un electrolit
am regăsit liniștea aceea de zi cu zi
sufletul s-a parcat pe marginea unui nor
evident respinge ideea de a fi călător
acum niște stropi cad dezordonat auzi ?

parchetul așezat v pare să tremure
sub greutatea undei de șoc, ciucure
un semiîntuneric dezvăluie cupele
însă ascunde subtil sânii, spatele
vinul matur atinge, vâscosul densul lichid
ce mai degrabă are rolul de ghid.

înainte de crăciun

hai să ne vedem sâmbătă seară
poate reușim să deturnăm luna
sunt sigur că vei accepta pralina
simți aroma ? scorțișoară.

promit că vor fi stele pe cer
comete vor trece aprinse
felinare pe alei vor fi stinse
statuia pe care o știi va fi grănicer
ronduri fiori de iubire prin noi vor trece
îți promit că nici nu va fi rece

hai să ne vedem sâmbătă seară
poate reușim să deturnăm luna
sunt sigur ca vei accepta pralina
simți aroma ? scorțișoară.

decembrie înainte de crăciun
mai încolo niște magi multe povești spun
colinde se cântă ne învăluie parcă un fum
vei înțelege sunt convins și oricum
vei accepta știind asta, eu presupun

hai să ne vedem sâmbătă seară
poate reușim să deturnăm luna
sunt sigur ca vei accepta pralina
simți aroma ? scorțișoara.

dorință paparudă

Niște ochi migdalați propagă câteva șoapte
aliniate orificiile cu apertură descrescătoare
stau nemișcate, de parcă nu ar dori o favoare
doi ochi ciuliți admit sunetul alb din noapte
poezia epică, tapat își etalează portativul
șablonul de culori aproape imaculat al romanței se vrea completat
nuanțe de albastru emotive se strecoară în interior neîncetat
evident câteva miresme din eden își defilează visul
gustul lămpii lui Aladin inconfundabil emite poeme lascive
astfel eu presupun că nu sunt necesare nici tratative
aprind o țigară, aștept cu nespusă dorință
să treacă timpul, secundarul în secundă scrie minutul, ființă
replica umbrei tale îmi deshidratează toate simțurile
Busola arată nordul sau sudul în emisfera sudică pe toate hărțile ?

© Daniel Petrică

aș vrea să știu

te cercetez mereu aș vrea să știu
ce dragoste mare m-a capturat
mereu și mereu sunt torturat
ca un pustiu

fără să am ploaie și vânt
fără să am nisip străveziu
fără culoare chiar de-i târziu
fără să am de la tine măcar un cuvânt
chiar dacă poate e mai mult aberant
sau pur și simplu neacademic și jenant

te cercetez mereu aș vrea să știu
ce dragoste mare m-a capturat
mereu și mereu sunt torturat
ca un pustiu

aș vrea să-mi spui asta de poți prin șoapte
aș vrea să-mi arăți așa prin fapte
aș vrea să nu te mai ascunzi în poze
aș vrea să nu îmi dai doar virtuale roze
te recunoști știu asta steluța mea din noapte

te cercetez mereu aș vrea să știu
ce dragoste mare m-a capturat
mereu și mereu sunt torturat
ca un pustiu

iarna

anotimp netrebnic ca un inutil fățarnic război
ca o rutină te așterni peste tot
te zburlești, niște fulgi mari, un netot
noiane roiuri înțeapă eu parcă merg prin noroi
numai tu poți fi alb fără pată, de gheață, creat
amintiri cu feline, umbre de puf, apriori
acum frigul nechează rondele, pe spinare fiori
zăpadă, pași negri, amprente cărări. întortocheat.
cavernă de gheață tu iarnă, viscol vâltoare
ești pentru mine, o permanentă persecutare
șaterată pădure, învolburată mireasă a morții
acum ce sa fac eu să mă dau sorții
nici vorbă, departe de mine un astfel de joc
am să intru în casă, am să fac foc.

fără titlu

prelungirea ideii transformată în scop
plăcut e sau nu ? să bați pasul pe loc
niște palme calde, ce te cuprind de mijloc
mă întreb, oare cum se aude (inima) în stetoscop
aș vrea, să îți sărut umbra
sau mai exact, o parte din ea
implicită mișcarea
probabil ai face, orice pentru a nu mai vibra
ritmice maree pe margini
îmi răscolești sufletul. parcă sunt pagini
doar semințe de vorbe, legănate vocale
ești mai frumoasă când totul se consumă agale
în lumini și penumbre confuze
departe de mine gândul să îmi cer scuze