iarna

anotimp netrebnic ca un inutil fățarnic război
ca o rutină te așterni peste tot
te zburlești, niște fulgi mari, un netot
noiane roiuri înțeapă eu parcă merg prin noroi
numai tu poți fi alb fără pată, de gheață, creat
amintiri cu feline, umbre de puf, apriori
acum frigul nechează rondele, pe spinare fiori
zăpadă, pași negri, amprente cărări. întortocheat.
cavernă de gheață tu iarnă, viscol vâltoare
ești pentru mine, o permanentă persecutare
șaterată pădure, învolburată mireasă a morții
acum ce sa fac eu să mă dau sorții
nici vorbă, departe de mine un astfel de joc
am să intru în casă, am să fac foc.

fără titlu

prelungirea ideii transformată în scop
plăcut e sau nu ? să bați pasul pe loc
niște palme calde, ce te cuprind de mijloc
mă întreb, oare cum se aude (inima) în stetoscop
aș vrea, să îți sărut umbra
sau mai exact, o parte din ea
implicită mișcarea
probabil ai face, orice pentru a nu mai vibra
ritmice maree pe margini
îmi răscolești sufletul. parcă sunt pagini
doar semințe de vorbe, legănate vocale
ești mai frumoasă când totul se consumă agale
în lumini și penumbre confuze
departe de mine gândul să îmi cer scuze

așa, ca un joc

( poezie neterminata ARABESC ! )

hai să ne jucăm de-a școala
tu citești acum o frază
eu în schimb promit că până la amiază
basmul tot am sa-ți citesc . -”radioșcoala”-

mai departe, lin dictarea se consumă
scriu și eu ca tine
să vedem cine obține
cea mai frumoasă scrisoare anonimă

udă ?

camera dinspre nord

un desen