Iubirea

iubirea

și-a mutat cercurile

vântul suflă în alt sens

poarta spre suflet s-a închis

poate i-am tatuat prea adânc

vorbe pe inimă

nu știu ce s-a întâmplat

dar și-a băgat

mâinile în buzunare

și a plecat

ca un invalid am privit

cum s-a năruit o iubire adevărată

invalid

invalid

am lăsat-o în urmă

am privit printre gene

acum știu

irizat așa

am refăcut calea spre inima ei

© Daniel Petrică

10.12.2021

Propoziții

adie vântul la apus

sărută cer și nori

obrazul cerului fard roșu

suliman

întins în iarbă mușc cu dinții

mugurii îmbobociți pe un lăstar

gândesc aiurea, nu am ce face

și cer și crengi și muguri.

propoziții

© Daniel Petrică

15 Septembrie 2022

Flăcări În Rai

Te voi aștepta să vii,
să alergăm prin ploaie.
Să ignorăm diluvii.
Chiar dacă, curg șuvoaie

Nu mai contează nimic,
doar tu. Ești fericirea.
Bună, ca grâul din spic.
Vreau sa-ți văd strălucirea

Ochii tai două migdale,
cu bujori în obrăjori.
Cu tălpile goale,
pe un covor de flori.

Daniel Petrică
Montana 27 Aug. 2021.

retorică

multe alei de-a lungul și de-a latul
niște băncuțe maronii pe margini
prin copacii ruginiți sclipesc lumini
este atâta de mirific totul

sunt roșii-galbene frunze pe ramuri
iar linii frânte negre taie cerul
pe margini crizanteme roz fac șirul
și tuberoze cu parfumul brâuri

pare edenul aș vrea să ne plimbăm
sunt vagabondul care-ți face curte
și habar n-am nici ce o să discutăm

sigur peste un timp îmi va fi sete
dacă dai o bere dau un suc, serbăm
Apoi te voi privi fără cuvinte.

© Daniel Petrică
Montana 7.11.2019

Obsesie. Ce vară ...

Niște nori pufoși se dansează pe cer
o limbă de soare linge asfaltul
încet, norii își urmează destinul
orizontul pare c-a băut biter

este havai printre frunze albastrul
fierbe și raiul în ultimul ungher
în umbre de fosfor luminile pier
este purpuriu de fierbinte cerul

tălpile pantofilor mi se topesc
pielea îmi arde, lumina zglobie
luminile ochilor se contopesc

aura udă, atâta vipie
fruntea în riduri, picuri mă năpădesc
Și nu contează nimic, e o ie.

© Daniel Petrică
Montana 22 Iul. 2019

și ce ?

după cum am spus, eu sunt infam
în jurul meu numai ruină
asta este, altceva nu am
în buzunarul de la haină

praful adunat peste șiret
cămașa șifonată încă
câteva idei mai la concret
că am ceva la șapcă încă

probabil am să calc cămașa
praful am să-l șterg de pe șiret
Dar mi-a făcut pată cireașa.

Discret șiretul cu un zâmbet:

- infam calic, am să rămân pe veci.

© Daniel Petrică
Montana 28 Iunie 2019

Spune tot

încerci să îmi arăți colateral
tu cea mai frumoasă dintre toate
pare c-ai început un ritual
nu știu nici cum să-i zic, că îmi place

florile albastre din fereastră
și iarba verde crud de acasă
extinsă într-un covor de zgură
tu îngrijită, șic, grațioasă

așa că să nu zici despre, nimic
aș vrea să știu mai multe, câți ani ai
dacă din întâmplare ai amic
sau dacă folosești un evantai

© Daniel Petrică
Montana 7 Iul. 2019

Femeie misterioasă

dacă tot arunci ocheade
Sau zici ceva despre uite!
Nu mai face mascarade
spune vorbe iscusite

să nu fii tu prea subtilă
că eu nu, nu prea înțeleg
este vorbă inutilă
nu am niciun chef să rumeg

poți să-mi scrii mesajul mâine
despre ce vrei tu, măi fată
nu contează ce conține
Orice vorbă e privată.

© Daniel Petrică
Montana 6 Iul. 2019

hypostasis

de parcă mi-a luat dumnezeu coasta
și a uitat să pună carnea la loc
îmi este lipsă femeia aceasta
sufletul însuși icnește univoc

și vreau să îi aud vocea, lihnită
niște buze ce par sorbind din cafea
să aud sunete care incită
și aspectul, ipostaza și starea

deocamdată atât

© Daniel Petrică
Montana 21 iunie 2019

Rezon

femeie, tu nu știi să iubești
nici nu ai vrea să fii femeie
tu ohabă, te împotrivești
emfatică aprinzi scânteie

mai încolo roșu printre frunze
nu, nu e mărul, ăla interzis
rond așa, cuminte printre roze
și răzorul mic întredeschis

e ultima încercare, astăzi
hai, întinde mâna, printre gene
în tăcere ochii sunt flămânzi

Rațiunea se pierde în pene.

© Daniel Petrică
Montana 11 Mar. 2019

Despre lună

este carambol la mine în suflet
mi s-a pilit firea, cu un val letal
divină ești tu, sunt așa, incomplet
pieptul îmi pulsează fior animal

te doresc și te caut inconștient
te vreau și te adulmec instinctual
fascinat cu un procentaj indecent
de dâre de spermanțet, spiritual

hai, luna mea rece nu mă ocoli
privește o clipă, șoptește ceva

Spune sincer lună, au mai fost vandali ?
Spune drept acuma au mai fost cândva ?

© Daniel Petrică
Montana 7 Mai 2019

bineînțeles

bineînțeles, un farmec aparte
mă încântă să te știu pe aproape
dar spune și tu o vorbă cuminte
mugurul serii răsare, agape

© Daniel Petrică
Montana 02 Mai 2019

1 Martie 2019

Șoapte calde Martie
multe zile au trecut
unde ești tu femeie
primăvară, un strănut

să spui dacă am greșit
ce mai știi tu despre noi
văd că ziua s-a mărit
vărgat toarce un pisoi

nici nu este prea târziu
și nici nu-i prea devreme
un martie să transcriu
Să inventez poeme.

© Daniel Petrică

Nufăr

tu, eu și o ploaie

Era o arșiță și o sete
poteci acoperite cu mister
cer cu stele ce sclipeau în noapte
secate apele și în iezer

nu mai plouase, cam de vreo trei luni
doar soarele pe cer ardea nebun
iar norii erau doar promisiuni
acum mi-e dificil să tot transpun

și a început să bată vântul
și norii s-au tot adunat pe cer
și acum pot să constat doar faptul
Că ploaia e un fel de mesager.

© Daniel Petrică
Montana 3 Dec. 2018

Toată toamna

doar susurul frunzelor s-a estompat
vara în trena toamnei este încă
râul se scurge liniștit prin luncă
un cuplu adineauri ... s-au sărutat

așa se văd florile toamnei, roșcat
cu niște mantii sculptate estetic
în suflete este încă văratic
și iubiri târzii, care s-au întâmplat

frunze foșnesc învelite în mister
ar trebui să îmi pun si mănușa
că picuri de ploaie cad pe la Bocșa
Și vine și iarna cu frig si cu ger.

© Daniel Petrică
17 Noiembrie 2018

Fragment

Fragment

dar sună clopoțelul

pauză, ora s-a sfârșit

stăm bine cu moralul

noi în curte am ieșit

fetele se perpelesc

fizica urmează iar

și băieții se vorbesc

partida de remi, zar

dacă stau să mă gândesc

anii au trecut în zbor

totul e așa, firesc

Mă cuprinde un fior.

© Daniel Petrică

Montana 9 Noiembrie 2018

Octombrie cald

Octombrie cald

dimineața e frumoasă
după-amiază e la fel
astă-seară ies din casă
la colț cântă un menestrel

acum, am văzut o fustă
nu știu cum să-i dau de știre
mie îmi pare artistă
și aș vrea o lămurire

am în gânduri o fantasmă
versurile aș vrea să-i zic
îmi zâmbește cam de formă
Și îmi trimite un, pupic!

© Daniel Petrică
Montana 29 Oct. 2018

Fire

arsă toamnă înverșunată
în cei cinci copaci ce stau șirag
este toamnă înfierbântată
despuiate crengi, sunt pe drumeag

mai încolo este o bancă
totuși o privesc așa, nespus
ființa dinainte-mi calcă
cu un zâmbet dulce și dispus

următoarea clipă am visat
am uitat de mine, am uitat
între timp făptura a plecat
Știu doar că ceva s-a întâmplat.

Daniel Petrică
Montana 12 Noiembrie 2018

Cred. (trăirea)

Cred. (trăirea)

alege ce vrei, când simți tresărire
în momentul acela, clipe în șir
înșirate sălbatic, sunt elixir
nevăzută, revelată trăire

și curge lent trupul mlădiu și firav
se cerne în aer, e incoerent
cruzimea, conturul și zarea, pregnant
sunt atent, te văd în culoarea suav

mi se sparge pieptul, oase se desfac
inima pulsează, ritmul infernal
mă stârnești femeie, dionisiac

am să zic acuma sapiențial
că e toamnă doamnă chiar și în iatac
Cad în parcuri frunze, cârpe în final.

© Daniel Petrică
Montana 27.10.2018