Cilindrul

   A trecut o jumătate de ora, liniștea din sala indemna la meditație. Pe nesimțite, unul dintre cercetători a intrat in sala.
    -V-ați mai liniștit ?
    -Într-o oarecare măsura m-am obișnuit cu gândul, dar vad ca sunt întreg ...
    -Ma bucur ca v-ați mai revenit din șocul produs de vestea pe care v-am dat-o.
    -Nu prea înțeleg despre ce e vorba.
    -Instituitul face cercetări în domeniul transferului materiei în timp, deocamdată facem pași mici în acest sens. Stăpânim fenomenul parțial.
   In timp ce vorbea, mâinile cautau într-un sertar dispozitivul portabil, care controla deplasarea în timp. Un cilindru lucios, suficient de mic încât sa încapă într-o palma.
    -Cilindrul conține sol arzând. Nu știm încă de ce arde, dar știm ca prin mărirea orificiilor din capac și odată ce am intrat în contact cu flacăra rece, putem sa ne deplasam …
... în timp …
Fizic prezenta în sala era doar o umbra ca de gheata revenind apoi după o perioada scurta.
...cu fiecare rotație completa. In momentul în care semnele incrustate de suprapun, apare o diferența de timp de un an. Credem ca exista o corelare intre numărul gradelor unui cerc și numărul de zile existente într-un an. Nu știm însa cum sa compensam cele cinci zile ramase și de aceea deplasarea, cel puțin pentru moment se face cu trei sute șaizeci de zile apoi încă cinci pentru un an complet.
     Ucu era interesat de noutățile care tocmai îi fuseseră aduse la cunoștința și avea tot felul de nelămuriri. Aflase printre altele ca deplasarea se putea face numai în timp, nu și în spațiu. Astfel se lămurise de ce personalul institutului insista asupra necesitații prezentei sale în locul din preajma focului.

Poarta

  Șoseaua se derula cu repeziciune înaintea roților. Bicicleta neagra și prăfuita s-a oprit, postașul fiind în întârziere grăbi pasul. Scrisoarea a alunecat de îndată ce degetele s-au desprins de pe hârtia lucioasa. Treptele s-au terminat ușa întredeschisă și Ucu deschide scrisoarea cu nerăbdare.
     - Ara, peste câteva zile trebuie sa merg la institut.
     - Pentru ce ?
     - Nu știu exact, dar cred ca e în legătură cu accidentul petrecut.
     - Și ce treabă are institutul ?
     - Nu știu, am să îți spun când mă întorc.
După doua zile, Ucu se pregătea sa plece, se îmbrăcase cu pantalonii din denim negru, cămașa roșie cu carouri negre și se încălțase cu pantofii negrii bine lustruiți. După o verificare amănunțită avea acceptul Arei.
Calatoria durase cateva ore si acum era putin obosit si indispus.
   Poarta institutului era închisă, însă după o discuție scurta cu vocea de dincolo de viziera, avea drum deschis. Cele câteva scaune si masa masiva, ii aduceau aminte de sala de ședințe.
     -  ...
     - Nu știu domnule, îmi face impresia ca retrăiesc uneori ore, alteori zile, din trecutul meu.
     - Domnule Ucu nu va face impresia. Dumneavoastră dintr-o greșeala regretabila sunteți prins într-un spațiu dintre timpuri. Încercăm sa reducem cât putem neplăcerile pe care le-am provocat însă am ajuns la concluzia ca este necesară prezenta dumneavoastră, pentru ca faceți parte din eroarea inițială. Cu toate că cercetările noastre sunt destul de avansate au ajuns într-un punct în care prezenta tuturor variabilelor este necesara si rezolvarea situației depinde de asta.
    - Va rog ... un pahar cu apa. Nu-mi vine sa cred ...
    - Liniștiți-va și apoi continuam ...