mă trezesc de dimineață
nu am cărți, am un caiet în mapă
merg la școală, ca o depravată
apoi mă așez în bancă, țoapă
trece ora pauza vine ies pe hol
dracu știe cum se face, mă vede un profesor
deodată începe, cântă într-un si bemol
ai rupt clanța de alama să pui succesor
eu am fost cuminte, jur
să spui tatei, mamei, cui vrei tu
să vină la școală să privim primprejur
să vorbim oleacă despre paspartu
pune tata broasca, clanța, tot ce trebuie
se stinge astfel vrajba. mulțumiți de treabă
toate bune și frumoase, pe mine mă chinuie
e ideea asta snoabă care nici nu mă întreabă
trece anul nu contează se cam bulucesc elevii
nu încap ei toți deodată, ușa clasei de chimie
alta clanță cu bucluc, pare să devină, listă. poate achiziții
ultimul eu intru, cineva trântește, devine alchimie
mă freacă bine un an de zile, mă lasă corigent
dar toate astea par așa că nici nu mai contează
când formatorul principal devine atât de exigent
îmi zice "stâlp al societății", dar mie nu-mi rimează
de ani mă tot gândesc nedumerit la asta
am întrebat și ce-o fi vrut sa spună
mi-a zis la fel, așa că eu încerc să pot opri năpasta
nu vreau să întâlnesc graffiti, să pot opri minciună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu