stau pe o falnică stâncă, aștept
mă sprijin de ea cu o mână
niște forme neregulate accept
îmbrăcat doar în albă cămașă
pantalonul, la dungă e drept
mă gândesc să scriu în română
amintiri să crestez la îndemn
cu o daltă să fac doar un semn
o! doamnă, ești atât de frumoasă
admit.
© Daniel Petrică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu