Toată toamna

doar susurul frunzelor s-a estompat
vara în trena toamnei este încă
râul se scurge liniștit prin luncă
un cuplu adineauri ... s-au sărutat

așa se văd florile toamnei, roșcat
cu niște mantii sculptate estetic
în suflete este încă văratic
și iubiri târzii, care s-au întâmplat

frunze foșnesc învelite în mister
ar trebui să îmi pun si mănușa
că picuri de ploaie cad pe la Bocșa
Și vine și iarna cu frig si cu ger.

© Daniel Petrică
17 Noiembrie 2018

Fragment

Fragment

dar sună clopoțelul

pauză, ora s-a sfârșit

stăm bine cu moralul

noi în curte am ieșit

fetele se perpelesc

fizica urmează iar

și băieții se vorbesc

partida de remi, zar

dacă stau să mă gândesc

anii au trecut în zbor

totul e așa, firesc

Mă cuprinde un fior.

© Daniel Petrică

Montana 9 Noiembrie 2018

Octombrie cald

Octombrie cald

dimineața e frumoasă
după-amiază e la fel
astă-seară ies din casă
la colț cântă un menestrel

acum, am văzut o fustă
nu știu cum să-i dau de știre
mie îmi pare artistă
și aș vrea o lămurire

am în gânduri o fantasmă
versurile aș vrea să-i zic
îmi zâmbește cam de formă
Și îmi trimite un, pupic!

© Daniel Petrică
Montana 29 Oct. 2018

Fire

arsă toamnă înverșunată
în cei cinci copaci ce stau șirag
este toamnă înfierbântată
despuiate crengi, sunt pe drumeag

mai încolo este o bancă
totuși o privesc așa, nespus
ființa dinainte-mi calcă
cu un zâmbet dulce și dispus

următoarea clipă am visat
am uitat de mine, am uitat
între timp făptura a plecat
Știu doar că ceva s-a întâmplat.

Daniel Petrică
Montana 12 Noiembrie 2018

Cred. (trăirea)

Cred. (trăirea)

alege ce vrei, când simți tresărire
în momentul acela, clipe în șir
înșirate sălbatic, sunt elixir
nevăzută, revelată trăire

și curge lent trupul mlădiu și firav
se cerne în aer, e incoerent
cruzimea, conturul și zarea, pregnant
sunt atent, te văd în culoarea suav

mi se sparge pieptul, oase se desfac
inima pulsează, ritmul infernal
mă stârnești femeie, dionisiac

am să zic acuma sapiențial
că e toamnă doamnă chiar și în iatac
Cad în parcuri frunze, cârpe în final.

© Daniel Petrică
Montana 27.10.2018

cu velierul pe Marea Neagră

      Am ajuns în portul turistic Tomis ... . Pentru început un vânt favorabil a umflat pânzele scoțând ambarcațiunea în larg. Clădirile de pe țărm se vedeau din ce în ce mai mici. Ne apropiam de navele care așteptau să intre în portul Constanța. Navigam pe o mare neașteptat de liniștită. Ne-am întins la vorbă cu pilotul, nici n-am sesizat cât de departe de țărm am ajuns. Lin, ne curta un alt velier. Am făcut poze. Părea că nimic nu îl putea reține din avântul cu care aluneca pe valurile ce sclipeau în soarele amurgului. După câteva minute s-a îndepărtat și părea că este integrat în decor. Trecuse ceva timp. Marinarul a început să facă manevre pentru a duce barca la destinație numai că vântul nu prea îl ajuta. Într-un final, după ce pânzele și cârma au fost așezate în poziții relativ favorabile, am început să povestim. Aproape se întunecase când după câteva zigzaguri largi pe mare, arta navigației zicea marinarul, a început o ploaie măruntă și rece. După vreun sfert de oră am ancorat la destinație.

©Daniel Petrică
Montana 23 Iul. 2018