Am ajuns în portul turistic Tomis ... . Pentru început un vânt favorabil a umflat pânzele scoțând ambarcațiunea în larg. Clădirile de pe țărm se vedeau din ce în ce mai mici. Ne apropiam de navele care așteptau să intre în portul Constanța. Navigam pe o mare neașteptat de liniștită. Ne-am întins la vorbă cu pilotul, nici n-am sesizat cât de departe de țărm am ajuns. Lin, ne curta un alt velier. Am făcut poze. Părea că nimic nu îl putea reține din avântul cu care aluneca pe valurile ce sclipeau în soarele amurgului. După câteva minute s-a îndepărtat și părea că este integrat în decor. Trecuse ceva timp. Marinarul a început să facă manevre pentru a duce barca la destinație numai că vântul nu prea îl ajuta. Într-un final, după ce pânzele și cârma au fost așezate în poziții relativ favorabile, am început să povestim. Aproape se întunecase când după câteva zigzaguri largi pe mare, arta navigației zicea marinarul, a început o ploaie măruntă și rece. După vreun sfert de oră am ancorat la destinație.
©Daniel Petrică
Montana 23 Iul. 2018
