incert

hai, să ne vedem în astă seară
în cafeneaua care este sub castani
cred că știi care, aceea lângă autogară
unde ne întâlnim de niște săptămâni

aș vrea să îți vorbesc în tihnă
să te cunosc mai bine aș vrea
dar tu ești mai mereu fără odihnă
aș vrea să-ți spun despre ideea mea

să te cinstesc de drag ca pe o doamnă
să te așez pe tapițatul loc, din fata mea
să te văd cât mai bine, nu mă condamna
să te sorb toată, din ochi, ca pe-o cafea

nu vrei să dai tu curs acestei invitații
zici că ai treabă mereu ești obosită
pare așa un fel de lene fără aspirații
este ciudat, învârți pe deget o cosiță.

cartelă

văd fluturi, niște fluturi cu aripi albe
o pată mică neagră acolo pare pictată
toți fluturii se agită așa par că fac probe
totuși pata rămâne acolo înghețată

văd cum tragi de tricoul fără mâneci involuntar
în sus, în jos, stânga, acum spre dreapta
fără succes vrei să alungi fluturi rudimentar
eu nu încerc să îți spun mai bine așteaptă

văd cum simți fiori fluturi în partea cea buna
dacă vrei lasă-te dusă așa de valul de gânduri
dacă nu ți-e totuna ia telefonul, sună
sau ia o coală, scrie pe ea câteva rânduri

văd cum aștepți din nou răstimpul un timp
probabil tu ai ales ceva, se întâmplă
fluturii zboară cu aripi departe pe câmp
tu vrei să faci navetă 200 km ? vorbește, cartelă.

eu nu mă văd așa.

ireal

tu ființă înmiresmată, tu iz de iasomie
încerc să te pricep concret dar și în infraroșu
îmi vine să te colorez neapărat în roșu
mireasma ta degajă parfum de armonie

toți spun că pare, așa că ești un fel de vrajă
tu generezi fără să vrei mereu povești subtile
el personajul principal în roluri versatile
el basmul tău mă face, să stau mereu de strajă

fața ta albă suav  tăiată o formă nemaipomenită
atât de fină încât de atât descris mi s-a tocit penița

aștept momentul, o bluză semitransparentă
mă îndeamnă să studiez o siluetă aparentă

rotunzii umeri albi, clavicule și sfârcuri tari
aceste forme capabile să genereze niște stări.

deranj

luciul incolor, reflectă vârfurile brazilor
pe mal un țânc studia unghiul de impact
roca atinge calmul apei, desfătarea ochilor
niște cercuri unduiesc pe rând pline de tact.

prețuri mici

merg la pas pe bulevard
mă înnebunește o sete
privesc în jurul meu un iard
localizez un supermarket iete

intrarea, ușa este cu un senzor
sesam, nu zic, deschisă cale
mă dau pe langă rafturi binisor
caut apa doar, să fie fără chimicale

privesc la prețuri, mici de tot
abia zăresc dar bănuiesc că-i scris
așa că iau bidon cu coș cu tot
la casă îmi dă bonul un înscris

plătesc de parcă ar fi o bere
într-adevăr sunt prețuri mici
beau eu cu sete apa e o binecuvântare
mai important era el prețul, brici.

enervare

de fapt încep să îmi pierd răbdarea
mă sâcâie de-a dreptul mă irită
așa îmi pare că îmi pierd eu răsuflarea
te văd mereu strălucitoare, ca o pirită.