mărțișor

legat cu alb și roșu șnur

un mic simbol de primăvară

un dar, primește-l doamnă, domnișoară

să-l faci să fie un huzur

tu soare pe pământul ăsta pari că ești

ai coborât din cer

n-ai reușit să mergi prea mult că te-a răpit un cerber

dar nici voinicul, acela din povești

n-a stat prea mult pe gânduri

el a zburat cu aripi, pe acele negre ziduri

în luptă dreaptă a chemat pe negrul cerber rău

și în albastrul infinit din nou ai luminat, dar vai flăcău

șiruri de sânge cald s-au revărsat, zăpada albă s-a topit

mulți ghiocei au răsărit.

pretenții

ne întâlnim a doua oară în scurt timp

mă faci să simt un fel de regret

nu mai face tu femeie, mișcări de cabaret

nu reproșez nimic dar ești în contratimp

un astfel de comportament în public

nu mă determină să te ador

nu vreau nici să devin un fel de picador

și nici să scriu niște poeme oblic

nu sunt posac să nu iți înțeleg starea

îți vreau tot binele din lume ba chiar și înălțarea

pe cele mai înalte culmi te întrevăd

ca pe un camarad

așa am zis și zic că se cuvine

să recunoști, că nu îți zic de rău, numai de bine

repetiție obsesivă

să ne zâmbim și miercuri sau joi

sau poate, în fiecare zi de marți

ce zici ? citim împreună câteva cărți

să discutăm despre ele apoi

înfățișarea plăcută a ta, îmi revine în gânduri mereu

parcă pășim împreună, taiorul iți vine perfect

botina și fusta, sunt de efect

să te uit doar o clipă, să știi că mi-e greu

sistematic discursul repet

îmi pare așa, că vreau să creez un antet

secundarul cel negru se mișcă prea lent

la final de mișcare pare cărunt

dar dacă ar fi să fii lângă mine acum

cred ca aș fi capabil să îți spun discursul oricum.

de vorba cu tine

în seara zilei precedente

te așteptam pe alei, tu ai ajuns

eu am primit acel răspuns

au fost momente evidente

acum și dacă tot ai fost dispusă

să mergem la un ceai

și-ai reușit să faci din gândul meu un rai

să zici și vorba cea nespusă

să spunem vorbe ce-au rămas

acum când ninge pătimaș

să ne vedem de ale noastre

în paradisul cu lumini albastre

îmbrățișări calde cochete

să ne vedem iar pe îndelete

îngăduință

mă duc în parcul mare seara

că am vorbit și se cuvine

să nu te chem în parc degeaba

aștept un sfert de oră, două

aprind țigara trag un fum

mă mai învârt trei pași pe-acolo

și timpul trece, trece, trece

mă uit la ceas e jumătate

un pic mai mult cu cinci minute

scot telefonul dau mesaj

vin imediat doar o secundă

mai am doar să îmi pun bluzița

și rujul să mi-l pun pe buze

eu, cu paltonul și e un frig de nu mai pot.

inițiativă inocentă

te-am văzut cam de trei ori

odată pe o stradă mai în centru

aveai un pas vioi dar legănat

și cred că te grăbeai.

a doua oară așteptai ceva la stand

cred că să îți dea restul.

ultima dată te-am văzut

la teatru scena cum o urmăreai zâmbind discret.

dar te-am privit de-atâtea ori și mi-a plăcut

acum mi s-a aprins călcâiul

cum nu mai am nici liniște și nici să uit nu pot

aș vrea frumoasă doamnă a visurilor mele

să ne întâlnim în parcul mare să vorbim

ce este nou în lună ce este vechi în stele.