Rezon

femeie, tu nu știi să iubești
nici nu ai vrea să fii femeie
tu ohabă, te împotrivești
emfatică aprinzi scânteie

mai încolo roșu printre frunze
nu, nu e mărul, ăla interzis
rond așa, cuminte printre roze
și răzorul mic întredeschis

e ultima încercare, astăzi
hai, întinde mâna, printre gene
în tăcere ochii sunt flămânzi

Rațiunea se pierde în pene.

© Daniel Petrică
Montana 11 Mar. 2019

Despre lună

este carambol la mine în suflet
mi s-a pilit firea, cu un val letal
divină ești tu, sunt așa, incomplet
pieptul îmi pulsează fior animal

te doresc și te caut inconștient
te vreau și te adulmec instinctual
fascinat cu un procentaj indecent
de dâre de spermanțet, spiritual

hai, luna mea rece nu mă ocoli
privește o clipă, șoptește ceva

Spune sincer lună, au mai fost vandali ?
Spune drept acuma au mai fost cândva ?

© Daniel Petrică
Montana 7 Mai 2019

bineînțeles

bineînțeles, un farmec aparte
mă încântă să te știu pe aproape
dar spune și tu o vorbă cuminte
mugurul serii răsare, agape

© Daniel Petrică
Montana 02 Mai 2019

1 Martie 2019

Șoapte calde Martie
multe zile au trecut
unde ești tu femeie
primăvară, un strănut

să spui dacă am greșit
ce mai știi tu despre noi
văd că ziua s-a mărit
vărgat toarce un pisoi

nici nu este prea târziu
și nici nu-i prea devreme
un martie să transcriu
Să inventez poeme.

© Daniel Petrică

Nufăr

tu, eu și o ploaie

Era o arșiță și o sete
poteci acoperite cu mister
cer cu stele ce sclipeau în noapte
secate apele și în iezer

nu mai plouase, cam de vreo trei luni
doar soarele pe cer ardea nebun
iar norii erau doar promisiuni
acum mi-e dificil să tot transpun

și a început să bată vântul
și norii s-au tot adunat pe cer
și acum pot să constat doar faptul
Că ploaia e un fel de mesager.

© Daniel Petrică
Montana 3 Dec. 2018