plictiseală

mi-e așa o lehamite de mine
încât strigătul tăcut mă trosnește
vine la minut, iar să mă amâne
să mă joc cu magneții, mă silește.

© Daniel Petrică
Montana 25 Mar. 2018

Atât de galbenă

în adâncul nopții, în care mă scald
știu că nu merit, iubirile târzii
galbena lumină, ivită din șold
îmi seamănă leit, cu niște frezii

este noapte, sunt iluminat de flori
ca în vis, am ridicat un monument
e plin cu lauri, sclipind snop-uri fiori
în traiectul său, atât de ascendent

© Daniel Petrică
07 Mar 2018

Să nu fugi

aș vrea să rămâi cu mine, să nu fugi
nici nu prea știu să trăiesc fără vise
zile și nopți ar fi poate prea lungi
Culorile vântului n-ar fi scrise.

© Daniel Petrică
Montana 17 Feb. 2018

linie

vreau mâine cu rost să treacă efemer
să ne atingem iar priviri fixate
așa cum bine știi orice se poate
nu-i cine știe ce, dar îți ofer
un loc in lumea mea, un loc de cinste
am să fac totul să uiți dezamăgiri
să nu-ți mai amintești nemulțumiri
și nici de toate lucrurile triste
aștept cuminte în colțul meu cu grai
speranța, îți vei hotărâ destinul
secretul meu este că-mi colorai
și zâmbetul și gândul și veninul
iar mai presus de toate îmi tulburai
ființa toată, mai ales vulcanul.

© Daniel Petrică
Montana 16 Dec. 2017

aromă

aromă

două lumânări

aprinsele suflete

două, albe păsări

pe masă țigarete

față în față noi

zicem de ore

trăiri noi

despre

*

*

*

*

persoane

© Daniel Petrică
Montana 26 Nov.2017

condamnare

întâlnește-mă, cu niște flori
îmi place parfumul de zambile
în brațe cu legături de fiori
să ai și sărutul la tine

nu uita nici vâltorile iernii
când strângi degetele în floare
că nu vreau să înțeleg spinii,
nici pisica, că vrea să zboare

să fii cu tălpile goale să simți
pământul și piatra rotundă
și niște fire de iarbă cuminți
sunt la stejar, aștept, e osândă.

© Daniel Petrică
Montana 6 Nov. 2017

revedere

întâlnește-mă, cu niște culori
îmi place parfumul de zambile
în brațe cu legături de fiori
să ai și sărutul la tine

nu uita canicula verii
când strângi degetele în floare
că nu vreau să înțeleg spinii
nici râul curgând spre izvoare

să fii cu tălpile goale să simți
pământul și piatra rotundă
niște fire de iarbă cuminți.

Hai la o cafea în mansardă.

© Daniel Petrică
15 Noiembrie 2018