deranj

luciul incolor, reflectă vârfurile brazilor
pe mal un țânc studia unghiul de impact
roca atinge calmul apei, desfătarea ochilor
niște cercuri unduiesc pe rând pline de tact.

prețuri mici

merg la pas pe bulevard
mă înnebunește o sete
privesc în jurul meu un iard
localizez un supermarket iete

intrarea, ușa este cu un senzor
sesam, nu zic, deschisă cale
mă dau pe langă rafturi binisor
caut apa doar, să fie fără chimicale

privesc la prețuri, mici de tot
abia zăresc dar bănuiesc că-i scris
așa că iau bidon cu coș cu tot
la casă îmi dă bonul un înscris

plătesc de parcă ar fi o bere
într-adevăr sunt prețuri mici
beau eu cu sete apa e o binecuvântare
mai important era el prețul, brici.

enervare

de fapt încep să îmi pierd răbdarea
mă sâcâie de-a dreptul mă irită
așa îmi pare că îmi pierd eu răsuflarea
te văd mereu strălucitoare, ca o pirită.

minunat

mă întrebam eu ce înseamnă acest cuvânt
cred că până la urmă e un fel de mirare
surprindere se pare dar nu prea este relevant
despre o poezie, cuvântul singur, eu cer o descifrare.

mulțumesc.

existență perfidă

bucată de fildeș cu toate șase fețe
pe o față e un punct negru unu
pe alta un doi îl scap dintre degete
trei pe o alta după ce sare parcă e gnu
cu fața în sus un patru, apare oaspete
uneori cinci se vede după ce tremură
acel șase râvnitul, poate după tăvălitură

am mai multe din astea le arunc pe o masă
ce șanse sunt, norocul, grimasă

sau nu.

aprobare

stau pe o falnică stâncă, aștept
mă sprijin de ea cu o mână
niște forme neregulate accept
îmbrăcat doar în albă cămașă
pantalonul, la dungă e drept
mă gândesc să scriu în română
amintiri să crestez la îndemn
cu o daltă să fac doar un semn
o! doamnă, ești atât de frumoasă

admit.

© Daniel Petrică