Curg cuvinte albastre pe zidurile negre, negre. Clipele galbene sunt corelate cu efectul. Colorat și-atât ! Cubul de cristal a început sa curgă încet, languros ... Visul !
duminică, 10 aprilie 2016
luni, 28 martie 2016
ficțiune cu Marco Polo
haine vechi îți fac cu
ochiul
drumul mătăsii e lung
nu poți ajunge în China
deformând un șezlong
zici că gândeai profund
epitetul ?
ieri când eram la pas
prin urbe
l-am întâlnit pe Marco
Polo
rătăcind singur pe acolo
i-am zis chiar niște
vorbe
mi-a și răspuns, a spus
că aventura
cai, căruțe, cuferele și
centura
nu pot lipsi, provizii,
apa, chiar și vinul
sunt necesare să îți
împlinești destinul
i-am mulțumit cum se
cuvine, o astfel de întâlnire
iți zic final că în
zdrențe, e un fel de ademeniresâmbătă, 5 martie 2016
copiere interzisă, adversitate
te înțeleg, știu că
sunt respingător
se vede clar, că nu îți
faci timp de mine
în niciun caz nu vreau,
să am ceva ce nu îmi aparține
nici n-am sa încerc, să
fiu convingător
doar tu poți face
alegeri, conform unei cerințe
după, ce știu eu care,
știință
oricum ar fi, s-o faci cu
chibzuință
știi doar, nu sunt ca unii, ce au multe dorințe
susțin în orice
împrejurare
nu am nevoie de model sau
o înconjurare
nici caracter nu vreau să
iau cu împrumut
îl am pe-al meu și e
destul de surdomut
nici stilul nu vreau să
mi-l stric
e al meu, îmi place și
cred că e destul de tantric.
joi, 3 martie 2016
interdependență
tot ce există independent
de conștiință și gândire
un univers alternativ și
fascinant
poftești tu să devină
mereu cel dominant
n-am să zic nu, ești
plină de candoare
doar să-mi zici iarăși
uită
de-a noastră învrăjbire
inutilă
zău, nu te mai uita la
mine așa, ca o acvilă
în vârful cerului suită
pândind un porumbel
nevinovat
care a prins sub aripi
aer, curentul cel curbat
ce penele-i dezmiardă cu
adieri tangente
în contextualitate
acum dacă ți-am spus, tu
sigur ai văzut lumină
eu iau o pauză, să trag
un fum, plin de nicotinăduminică, 28 februarie 2016
mărțișor
legat cu alb și roșu
șnur
un mic simbol de primăvară
un dar, primește-l
doamnă, domnișoară
să-l faci să fie un
huzur
tu soare pe pământul ăsta
pari că ești
ai coborât din cer
n-ai reușit să mergi prea
mult că te-a răpit un cerber
dar nici voinicul, acela
din povești
n-a stat prea mult pe
gânduri
el a zburat cu
aripi, pe acele negre ziduri
în luptă dreaptă a
chemat pe negrul cerber rău
și în albastrul infinit
din nou ai luminat, dar vai flăcău
șiruri de sânge cald
s-au revărsat, zăpada albă s-a topit
mulți ghiocei au răsărit.
sâmbătă, 27 februarie 2016
pretenții
ne întâlnim a doua oară
în scurt timp
mă faci să simt un fel
de regret
nu mai face tu femeie,
mișcări de cabaret
nu reproșez nimic dar
ești în contratimp
un astfel de comportament
în public
nu mă determină să te
ador
nu vreau nici să
devin un fel de picador
și nici să scriu niște
poeme oblic
nu sunt posac să nu iți
înțeleg starea
îți vreau tot binele din
lume ba chiar și înălțarea
pe cele mai înalte culmi
te întrevăd
ca pe un camarad
așa am zis și zic că se
cuvine
să recunoști, că nu îți
zic de rău, numai de bine
Abonați-vă la:
Postări (Atom)