copiere interzisă, adversitate

te înțeleg, știu că sunt respingător

se vede clar, că nu îți faci timp de mine

în niciun caz nu vreau, să am ceva ce nu îmi aparține

nici n-am sa încerc, să fiu convingător

doar tu poți face alegeri, conform unei cerințe

după, ce știu eu care, știință

oricum ar fi, s-o faci cu chibzuință

știi doar, nu sunt ca unii, ce au multe dorințe

susțin în orice împrejurare

nu am nevoie de model sau o înconjurare

nici caracter nu vreau să iau cu împrumut

îl am pe-al meu și e destul de surdomut

nici stilul nu vreau să mi-l stric

e al meu, îmi place și cred că e destul de tantric.

interdependență

tot ce există independent de conștiință și gândire

un univers alternativ și fascinant

poftești tu să devină mereu cel dominant

n-am să zic nu, ești plină de candoare

doar să-mi zici iarăși uită

de-a noastră învrăjbire inutilă

zău, nu te mai uita la mine așa, ca o acvilă

în vârful cerului suită

pândind un porumbel nevinovat

care a prins sub aripi aer, curentul cel curbat

ce penele-i dezmiardă cu adieri tangente

în contextualitate

acum dacă ți-am spus, tu sigur ai văzut lumină

eu iau o pauză, să trag un fum, plin de nicotină

mărțișor

legat cu alb și roșu șnur

un mic simbol de primăvară

un dar, primește-l doamnă, domnișoară

să-l faci să fie un huzur

tu soare pe pământul ăsta pari că ești

ai coborât din cer

n-ai reușit să mergi prea mult că te-a răpit un cerber

dar nici voinicul, acela din povești

n-a stat prea mult pe gânduri

el a zburat cu aripi, pe acele negre ziduri

în luptă dreaptă a chemat pe negrul cerber rău

și în albastrul infinit din nou ai luminat, dar vai flăcău

șiruri de sânge cald s-au revărsat, zăpada albă s-a topit

mulți ghiocei au răsărit.

pretenții

ne întâlnim a doua oară în scurt timp

mă faci să simt un fel de regret

nu mai face tu femeie, mișcări de cabaret

nu reproșez nimic dar ești în contratimp

un astfel de comportament în public

nu mă determină să te ador

nu vreau nici să devin un fel de picador

și nici să scriu niște poeme oblic

nu sunt posac să nu iți înțeleg starea

îți vreau tot binele din lume ba chiar și înălțarea

pe cele mai înalte culmi te întrevăd

ca pe un camarad

așa am zis și zic că se cuvine

să recunoști, că nu îți zic de rău, numai de bine

repetiție obsesivă

să ne zâmbim și miercuri sau joi

sau poate, în fiecare zi de marți

ce zici ? citim împreună câteva cărți

să discutăm despre ele apoi

înfățișarea plăcută a ta, îmi revine în gânduri mereu

parcă pășim împreună, taiorul iți vine perfect

botina și fusta, sunt de efect

să te uit doar o clipă, să știi că mi-e greu

sistematic discursul repet

îmi pare așa, că vreau să creez un antet

secundarul cel negru se mișcă prea lent

la final de mișcare pare cărunt

dar dacă ar fi să fii lângă mine acum

cred ca aș fi capabil să îți spun discursul oricum.

de vorba cu tine

în seara zilei precedente

te așteptam pe alei, tu ai ajuns

eu am primit acel răspuns

au fost momente evidente

acum și dacă tot ai fost dispusă

să mergem la un ceai

și-ai reușit să faci din gândul meu un rai

să zici și vorba cea nespusă

să spunem vorbe ce-au rămas

acum când ninge pătimaș

să ne vedem de ale noastre

în paradisul cu lumini albastre

îmbrățișări calde cochete

să ne vedem iar pe îndelete