utopie sentimentală

       Știm cu siguranța când am găsit partenerul ideal. Poate este prea mult spus ideal pentru că utopia sentimentală este imposibil de atins. Însă. Două persoane care se plac au foarte multe în comun cel puțin ca nivel de reprezentare a realității în conștiință. Totuși uneori intervine lupta pentru supremația gândirii. Fiecare crede că are un coeficient de inteligentă superior și încearcă să se impună ca nivel de gândire deținând numai o parte din adevăr, de fapt emoțional. În acest caz este de preferat o despărțire chiar dacă de o parte sau alta dureroasă, indirect reflectată dar și ca părere de rău în sensul neînțelegerii la nivel de inteligentă al partenerului a faptului că nu supremația gândirii sentimentale proprii este superioară. Știm că persoana este cea potrivită dacă în scurt timp se ajunge la discutarea logică a subiectelelor controversate.

tratează cu respect

Într-o relație incipientă partenerul este cel căruia putem tinde să-i spunem orice și să-i cerem orice, asta nu înseamnă că este singura ființă care există și în consecință nu trebuie să facem din ea scopul vieții în orice condiții și chiar dacă nu ne tratează cu respect. Nu trebuie să ne mulțumim cu mai puțin decât credem că este necesar iar necesitățile sunt în funcție de fiecare persoană. În toate cazurile se va găsi un partener potrivit pentru fiecare. Nu merită să facem sacrificii de niciun fel pentru nimeni oricât de bun, grozav, sau minunat pare să fie. Este de preferat să fim singuri iar ideea că pierdem partenerul nu trebuie să ne creeze o stare de disconfort sentimental, pentru că de fapt nimeni nu rămae singur, excepție sunt doar cazurile benevole și absolut toți oamenii au calitățile necesare să atragă în viata lor partenerul mult visat.

Mică, concluzie :
         Decât înlănțuire mai bine în căutarea mulțumirii depline...

puncte de vedere

          Comportamentul personal, în sensul găsirii unei persoane de sex opus, nu trebuie să afecteze în niciun fel modul propriu de viaţa. Persoana pe care o căutăm, va pătrunde fără să ne dăm seama în anturajul nostru. Tot ce trebuie să facem este să acceptăm asta atunci cănd suntem siguri, pentru început, că este persoana care are suficiente puncte de vedere în comun. În niciun caz nu este normal să ne facem griji pentru modul în care o să cunoaştem persoana respectivă, pe stradă, în tramvai, la supermarket sau în concediu etc... Oricum ar fi ,nu încercaţi să schimbaţi nimic din ceea ce vă caracterizează, pentru că tocmai aceste caracteristici l-au făcut pe celălalt să se apropie. Percepţia ta despre cum ar trebui să fii din perspectiva celuilat este de cele mai multe ori falsă.

Mică concluzie :

         Un început nu poate exista dacă nu vă lăsaţi un pic "duşi de val" aşa, în general, poate pentru că acum este vară...

conjunctură

      Am încercat de nenumărate ori să îmi dau seama ce șanse sunt în sensul atingerii unor obiective. Chiar mai mult. Presupunerile și pronosticurile făcute în diferite ocazii de acest fel, de multe ori nu mă lăsau să ațipesc, de somn nici nu putea fi vorba. De obicei previziunile nu se pot controla, cel mult se pot influența, asta în cazul în care pârghia necesară este la îndemână. Chiar și evoluția conjuncturilor este aleatoare. Cel mai bine este să fixez un obiectiv și să îl ating indiferent de ipoteză. Fabulos ! Așa am constatat !

stare iniţială în caietul amintirilor

câteodată îmi notez sub semnătură
cât este
ce se poartă
gradul de egalitate al comparativului
situații similare
să nu apară mai presus de altceva
umbrele rotite artistic în furtună
sclipiri pictate cu lumina
toate le notez ...
regulat răsfoiesc același notes
începând cu același colț
până se tocește hârtia şi freamătul surd dealtfel
devine imperceptibil,
apoi, niște liniște sau altul.

dezgust şi bucurie

mă înjură vremea cu umezeala ei
căldura stoarce stropi mai sărați
pe frunte se scurg jeturi de aer condiționat
glanda pineală geme frustrată
automobilul negru parchează scurt
pietrișul aleii se deformează sub presiunea pantofilor negri
ecoul creat artificial dispare în frunzișul gardului viu
trei mii de milimetri de HEB alunecă în neant
un vis în vis dar ah !
deasupra doi ochi migdalați îmi mângăie licărul ochilor
niște sâni se leagănă apetisant deasupra pieptului meu
chipul care mă privește se descongestionează
un zâmbet fugar definește noi linii expresive
imagini și plăcere !