ficțiune cu Marco Polo

haine vechi îți fac cu ochiul

drumul mătăsii e lung

nu poți ajunge în China deformând un șezlong

zici că gândeai profund epitetul ?

ieri când eram la pas prin urbe

l-am întâlnit pe Marco Polo

rătăcind singur pe acolo

i-am zis chiar niște vorbe

mi-a și răspuns, a spus că aventura

cai, căruțe, cuferele și centura

nu pot lipsi, provizii, apa, chiar și vinul

sunt necesare să îți împlinești destinul

i-am mulțumit cum se cuvine, o astfel de întâlnire

iți zic final că în zdrențe, e un fel de ademenire

copiere interzisă, adversitate

te înțeleg, știu că sunt respingător

se vede clar, că nu îți faci timp de mine

în niciun caz nu vreau, să am ceva ce nu îmi aparține

nici n-am sa încerc, să fiu convingător

doar tu poți face alegeri, conform unei cerințe

după, ce știu eu care, știință

oricum ar fi, s-o faci cu chibzuință

știi doar, nu sunt ca unii, ce au multe dorințe

susțin în orice împrejurare

nu am nevoie de model sau o înconjurare

nici caracter nu vreau să iau cu împrumut

îl am pe-al meu și e destul de surdomut

nici stilul nu vreau să mi-l stric

e al meu, îmi place și cred că e destul de tantric.

interdependență

tot ce există independent de conștiință și gândire

un univers alternativ și fascinant

poftești tu să devină mereu cel dominant

n-am să zic nu, ești plină de candoare

doar să-mi zici iarăși uită

de-a noastră învrăjbire inutilă

zău, nu te mai uita la mine așa, ca o acvilă

în vârful cerului suită

pândind un porumbel nevinovat

care a prins sub aripi aer, curentul cel curbat

ce penele-i dezmiardă cu adieri tangente

în contextualitate

acum dacă ți-am spus, tu sigur ai văzut lumină

eu iau o pauză, să trag un fum, plin de nicotină